Aşa arată o budincă din secolul al XIX-lea:
Reţeta a fost culeasă de Constantin Negruzzi şi Mihail Kogălniceanu. Pentru a găti minunea paşoptistă a trebuit să înţelegem următorul text:
“Cincisprăzăce dramuri unt pui într-o tigaie să se înfierbinte şi pui de la patru franzele posmag într-însul, ca să se umfle. Apoi pui 100 dramuri vin alb să fiarbă, amestecându-l, şi apoi îl lasă să se răcorească.
Pui 20 dramuri unt şi-l freci puhav şi pui trei ouă întregi şi patru gălbănuşuri, unul după altul, de la o alămâie – coaja, 30 dramuri zahăr, şi, când vor fi amestecate bine, iei de la patru albuşuri omăt, amestecându-l binişor, şi ungând calupul cu unt şi cu posmag, îl torni înuntru şi-l dai în cuptoriu.”
Deşi sună intrigant, am simţit o jenă să întrebăm dom’şoarele din Lidl unde ţin posmagii. Am înlocuit cu pesmet, iar alea 100 dramuri vin alb s-au prefăcut în 350 ml de Grasă de Cotnari. Nu l-am mai fiert şi am păstrat aburii alcoolului în fiecare firimitură. Să te pătrundă damful de birt sătesc, să te bucuri de răsfăţul vinului.
Vlad a numit-o “Budinca drojdierului”
“Budinca drojdierului” ar fi fost daca ati fi folosit in loc de Grasa de Cotnari, un Terapia Platin tanar si tulbure!
Mergi la Alimentara de pe Planeta Moldova dacă vrei posmagi. Au di tăti.
Rețeta trebuia întâi tradusă pentru că e în limba moldovenească, limbă care a fost aruncată la coșul de gunoi și înlocuită cu româna muntenească franțuzită. Bunica mea o vorbea și cred că generația ei a fost ultima care a vorbit-o corect. Mai supraviețuise, cu multe rusisme și necultivată, la noile generații în Republica Moldova, dar se străduiesc mancurții și trădătorii s-o elimine și de acolo.
RIP