“Noi supravieţuim deoarece suntem utili altor state mai dezvoltate. Suntem coordonaţi pas cu pas.
Avem resurse naturale şi umane. Suntem coconul în care materia moartă şi gelatinoasă s-a transformat în hrană pentru organisme străine. Dar noi, românii, nu putem funcţiona ca popor neatârnat, atât timp cât nu avem presă.” – Asta scriam luna trecută AICI

Se pare că mătura de import, ceva inovaţie americo-nemţească, a ajuns şi în mizerabilul colţ al presei.
Să fi venit în sfârşit sfânta zi de duminică? Ziua în care strângem gunoiul muşuroaie, muşuroaie şi întrebăm prin vecini de un făraş zdravăn?

“Cozmin Gusa, chemat la DNA in dosarul lui Ludovic Orban: Nici n-am cerut, nici nu mi s-a oferit / Sorin Oancea (B1TV), a venit si el la Directia Anticoruptie dar neaga ca a luat bani: Pare a fi o razbunare, o rafuiala politica” – de AICI

În moliciunea sa de nevăstuică gafistă, Orban a dat mereu impresia unui nas antrenat. Simte ciolanul de la distanţă. Este oportunist şi, uneori, orientat. Altfel, politica l-ar fi scuipat pe lălâu înainte să treacă primul prag al unui sediu sătesc.

Mă bazez pe buna orientare a lui Orban şi de data asta. Nu s-a obosit vreun moment să nege acuzaţiile. Şi-a întâmpinat demn şi lucid fatalitatea. Atitudinea asta nu o poţi pune pe seama onoarei. Dar am încredere într-o explicaţie din registrul: “E ordin de afară.”

La fel cum nu cred că hăituirea politicienilor corupţi (adică a politicienilor) a venit ca o mirobolantă reacţie internă – strașnic popor ce s-a trezit după 25 de ani.

Avem nevoie doar de o scânteie. Văpaia are pe ce creşte sănătoasă şi semeaţă. Iar patronii de presă sunt uscături la fel de bune pentru foc ca politicienii.
Astea nu sunt subiectivisme ci evidenţe: Unii au intrat deja la închisoare şi restul îşi folosesc pretinşii jurnalişti pentru linsul suav al instituţiilor cu putere decizională.

Noi, românii, nu putem funcţiona ca popor neatârnat, atât timp cât nu avem presă. Cineva ne doreşte funcţionali. Cine ştie… poate de acum încolo.