Găsiți AICI gluma proastă care i-a costat pe TNR 16 mii de lei. Proastă nu din cauza trivialității ci din cauza banalităților înșirate. Băieții de la TNR pot mai bine, nu trebuie să devină ignobili doar de dragul unora care se hăhăie la stand-up cu înjurături.

Adevărata mârlănie însă nu-i “glumița” de maidan a TNR. Dacă mai avem ceva rațiune și convenție civică, ar trebui să ne revolte intervenția CNCD, nu “curva lui Dragnea”. Aparent, cu asta se ocupă Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Și cu “pavianul cu mantie” despre care am scris AICI la vremea sa.

Din punctul meu de vedere, CNCD este o instituție dăunătoare, nu doar inutilă. Trebuie de urgență deratizat, dezinfectat și nivelat sub buldozer.

Orice decizie a CNCD-ului mi se pare improprie pentru că instituţia funcţionează în afara criteriilor statutare. Când amendezi “pavianul cu manite”, dar ierţi “autiştii”, când amendezi atacurile la adresa PSD, dar ignori declaraţiile xenofobe ale politicienilor, nu mai eşti CNCD. Eşti doar o glugă de coceni, o slugă de partid. Te ocupi cu pupatul partidului, nu combaţi discriminarea. Deci eşti un organism ilegal, funcţionezi în afara statutului, orice decizie ai lua este bună de imprimat pe hârtie moale.

În mintea mea, cazul este simplu de judecat: Să vină buldozerul!

Realitatea însă nu are legătură cu imaginația și impresiile mele. Anomalia CNCD va rezista în sânul societății românești. Pentru că societatea noastră, liberă și democratică, este ghidată de voința majorității. Știți cum s-a văzut povestea de mai sus în ochii majorității?

“Bine le-a făcut! Cum să scrii așa mizerii?!”

Pentru majoritate funcționează dreptatea universală, nu instituțiile statului. CNA este tot una cu CNCD și oricum nu se știe de unde vin abrevierile astea. În ce spațiu audio-vizual își poate băga (legal) nasul prima, cu ce discriminări se ocupă a doua – astea sunt deja pedanterii obositoare. Dacă aș fi rău, aș spune că majoritatea nici nu cunoaște termenul “discriminare”. Dar cunoaște termenul “curvă” și crede în jusțiția divină. Ai greșit, să fii trăsnit! Nu contează de cine.

Altă caracteristică a majorității este frica de schimbare. Încăpățânarea de a rămâne cuibărită în spațiul de confort. Atât în viața reală cât și pe facebook, primesc mai multe “like-uri” mesajele de concordie, felicitările, bunătățurile. Titlul “curva lui Dragnea” va fi condamnat în piața publică, chiar dacă, în lăuntrul sincerității, mulți achiesează ideea.

Contează forma, nu ideea în sine. Iar forma este hâdă, din afara zonei de confort. Știm că și restul au același calapod estetic, aceeași măsură pentru decență. Atunci, hai să hulim în grup! Și să ne mângâiem orgoliul în timp ce o facem. Da, suntem noi, rafinații care luptă împotriva obscenității!

Vorbim despre aceeași majoritate care împodobise piața publică, Facebook-ul, cu drapelul Franței și Je suis Charlie.
Charlie Hebdo, o revistă de satiră pentru care titlul din TNR este eufemism.

Îmi amintesc reacția unuia dintre caricaturiștii norocoși ai Charlie (nu a fost de serviciu în ziua atentatului). Iar atunci când majoritatea a devenit solidară cu revista, când tot poporul grăitor se autoproclama Charlie, caricaturistul a avut o reacție ciudată. Nu bucurie, nu mulțumire. Ci nervozitate, ură, dezgust!

Și el cunoștea majoritatea. Charlie Hebdo era o revistă de nișă: un urlet, nu concordie. O lipsă de pudoare de care majoritatea se teme instinctiv. Iar după atentat, cei care te-au respins se cățărau pe tine, ca șobolanii: “Je suis Charlie! Je suis Charlie! Da, și eu sunt ca tine!”
Cum să nu crăpi de silă?