Cum am anticipat săptămâna trecută, Cristian Tudor Popescu şi Cosmin Prelipceanu au fost amendaţi de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării:
“Asocierea creată de către domnul Cristian Tudor Popescu, la emisiunea Jurnalul de seară din data de 16.01.2018, pe postul de televiziune Digi 24, între doamna Viorica Dăncilă şi pavianul cu mantie, reprezintă hărţuire şi încalcă dreptul la demnitate, conform art. 2, alin. 5 şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Comportamentul moderatorului emisiunii, Cosmin Prelipceanu, precum şi lipsa de reacţie a acestuia, reprezintă discriminare conform art. 2 alin 4 din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu modificările si completările ulterioare. Faptele celor doi jurnalişti exced libertăţii de exprimare în conformitate cu legislaţia din România şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului”
Cele două articole au fost încălcate prin:
“Este absolut incorect ce fac, dar uitați cum coafura aceasta îmi amintește de pavianul cu mantie. Este o specie pe cale de dispariție. Nu, nu pot să nu mă gândesc; este exact modul cum e așezată podoaba capilară a pavianului cu mantie.” (Cristian Tudor Popescu)
Conform CNCD, doamna Vasilica a fost hărţuită, i-a fost încălcat dreptul la demnitate.
Cine sunt lucrătorii CNCD şi de unde au apărut?
Aflăm pe site-ul instiţutiei:
“Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este autoritatea de stat autonoma, sub control parlamentar, care isi desfasoara activitatea in domeniul discriminarii.”
O mie de lei amendă, pentru fiecare, şi obligaţia de a prezenta decizia în cadrul emisiunii – la asta conduce comparaţia dintre freza d-nei Vasilica şi blana pavianului. Cum au reacţionat colegii de breaslă ai jurnaliştilor amendaţi?
Foarte uşor de anticipat: Cei din aceeaşi tabără cu Digi24 au considerat decizia abuzivă, cei din tabăra opusă au aplaudat-o, la fel şi cei fără tabără stabilită, dar cu un dinte împotriva lui CTP.
“Merită, merită! Prea se dă deştept, le ştie el pe toate…”
Nici o surpriză până aici. O instituţie subordonată (prin statut) politic nu ştie cum să se gudure mai libidinos pe lângă stăpânul vremelnic. CNCD n-are legătură cu discriminarea ci cu servilismul. De data asta, servilismul lor înseamnă cenzurarea presei.
CTP este doar exemplul ghinionist: De acum înainte, asta păţiţi, dacă mai comentaţi despre domnii şi doamnele. Nu ştiu dacă va avea efectul scontat, dar în lumea lor mică, guvernată de slugărnicie, membrii CNCD şi-au făcut datoria de partid.
Cum ar fi trebuit să reacţioneze presa? Mă refer la cea încă liberă, nu la aghiotanţii subordonaţi politic.
În primul rând, ar fi trebuit să îşi apere propriul statut, independenţa. Să apere activ, viu, nu printr-un articolaş aruncat în pagina a şaptea.
Dacă este “hărţuire” comparaţia dintre o freză şi o blană de pavian, la aceeaşi categorie ar trebui introduse şi restul exprimărilor metaforice care conţin animale. O fi blana pavianului mai hărţuitoare decât aripile unui fluture? Cine stabieşte gradul de hărţuire pentru fiecare exemplar al faunei?
Colegii de breaslă ai d-lui Popescu ar trebui să-şi apere meseria. Conform organigramei, la CNCD activează 89 de persoane. Hai să le dăm de lucru!
Fiecare jurnalist independent ar trebui să facă plângere la CNCD pentru toate metaforele de sorginte animală, întâlnite de-a lungul carierei. Chiar dacă le aparţin: autodenunţ!
La cât rumeguş a curs în paginile presei româneşti, există o infinitate de “graţios ca un fluture”, “memorie de elefant”, “harnic ca o albinuţă”, “puternic ca un bivol” şi, copleșitoarea “talie de viespe”.
Să fie mii, zeci de mii de plângeri expediate spre analiza intransigenţilor membri CNCD. Asta da, ar fi un protest viu, presa din România şi-ar apăra statutul.
Din păcate, totul se va pierde în neantul paginii şapte. Un articolaş aruncat de cei mai curajoşi dintre independenţi (şi care nu-l consideră pe CTP antipatic). La fel se va întâmpla la toate cenzurile ce vor urma. Până când, îşi vor agăţa legitimaţiile de jurnalist în cui, smiorcăindu-se feciorelnic: “A murit independenţa presei!”
La fel cum s-au smiorcăit în anii trecuţi: “A murit presa scrisă!” Of, cum moare totul în jur, din vina nimănui…
