La pomana presei românești


Ieri, 3 mai, a fost Ziua mondială a libertății presei. A noastră ar fi împlinit 28 de ani, dacă nu murea la puțin timp după naștere. Nu avem motiv de aniversare, dar măcar de pomană.

Să-i dăm dreptul la virtuala alocuțiune domnului profesor-doctor Voiculescu Dan, mămicuța celui mai mare trust media din România:

” Astăzi, de ziua internațională a libertății presei, vreau să-mi exprim credința că nu am pierdut 3 ani din viață inutil.

Dragi oameni care lucrați în presă, iubiți-vă meseria și încercați să vă uniți pentru a avea în România o presă puternică, liberă și independentă.
Continue reading

Iminentul pumn în gură

Acesta este viitorul prim-ministru al României. Deși mulți o consideră încălțătorul lui Dragnea, optimistul din mine vede mai mult. Dincolo de condiția plebeului împins spre tribuna agorei, dincolo de “Vasilica” a cărei rezonanță te îmbie la o ciorbă de fasole, dincolo de provincialism și parvenitism, mai văd ceva: Psihopatie!

Să îți coafezi benevol părul ca un babuin, tu fiind viitorul prim-ministru al României, reprezintă un gest salutar. Nutrește speranța că, în spatele “Încălțătorului”, se ascunde un excentric. Cineva capabil să dea foc căruței cu paiațe. Continue reading

Eşti ceea ce citeşti

Aşa arată un colaj al celor mai “vânate” ştiri de astăzi, 18 iulie:

Găsim aceste titluri pe majoritatea site-urile de ştiri, pentru că presa online funcţionează pe împrumuturi. Indiferent că eşti Antena3 sau CanCan, vei posta pe prima pagină ştirea despre tinerii analfabeţi care primesc 40 de mii de euro sau ştirea despre riscurile apei minerale (chiar dacă autorii sunt Antena1 şi Jurnalul). De ce ai face aşa ceva? Pentru că, evident, din toată oferta jurnalistică, aceste ştiri au cele mai multe accesări.

Mi se pare edificatoare indigenţa colajului, tot arealul informaţional este la nivel subpământean, acolo unde coropișnițele hibernează în bălegar. Nu mai există dubii legate de periciunea sub care ne văd pe noi, poporul cititor, directorii editoriali şi finanţatorii.
Politica editorială ţinteşte o gloată omogenă de analfabeţi creduli, sperioşi, bârfitori şi obsedați sexual.

Oare au directorii editoriali dreptate?
Continue reading

Presa – între securism şi cancan

Scriu următoarele consideraţii din perspectiva privilegiatului independent politic şi ideologic. Da, sunt în poziţia asta, am libertatea să pup felurite fese – de la Iohannis, Hillary la Dragnea, Trump – şi toate variaţiunile cunoscute. Şi să înfig şuturi cu aceeaşi dezinvoltură. Mi se pare un amănunt esenţial pentru criticile ce vor urma.

Bazându-mă pe experienţa anilor irosiţi în online-media şi pe inteligenţa nativă (am documente care ar plasa-o peste medie), mi-aş paria toate clipele arse şi punctele de IQ pe faptul că presa centrală românească nu are privilegiile mele. Fie produce excrement halucinogen, fie prestează la comanda finanţatorului.

Ştiu, fiecare aveţi favoriţii şi urmăriţii voştri; persoane integre, independente, care au descoperit albul din gaura neagră şi vă luminează zilnic. Aduceţi-mi orice exemplu din presa centrală şi despicăm firul în comentarii.

Ohoo, câte exemple pot primi, dar, mai important, câte am ratat graţie fabuloasei calităţi a timpului – Trece.
Continue reading

Când presa trăieşte din bani murdari

manipulareÎn centrul Bucureştiului protestează aproximativ 30 de mii de persoane. Cum vedem acest protest prin ochii presei româneşti? “Lovitură de stat!”, “Iohannis dă foc României”, “Iohannis forţează lovitura de stat”.

Asta se întâmplă când televiziunile româneşti sunt finanţate de infractori şi securişti. Dacă în cazul unor alegeri există diferite poziţii, discursuri nuanţate în funcţie de culoarea partidului, în seara asta se manipulează la unison. Infractorii şi securiştii din fruntea televiziunilor româneşti au fraternizat.
Cu toţii se uită la Legea amnistiei şi graţierii ca la o eternă croazieră în paradis.

De ce ţi-ai face tu (Ghiţă, Voiculescu, Păunescu, Guşă, Vântu, Diaconescu…ş.a.m.d.) propria televiziune de ştiri? Sunt cumva nişte investiţii nemaipomenite, nişte feerii de unde obârșesc izvoare de mărgăritar?
În astfel de momente vedem utilitatea milioanelor de euro tasate sub fundurile jurnaliştilor-mercenari.
Continue reading

Curăţenia de primăvară târzie?

press3“Noi supravieţuim deoarece suntem utili altor state mai dezvoltate. Suntem coordonaţi pas cu pas.
Avem resurse naturale şi umane. Suntem coconul în care materia moartă şi gelatinoasă s-a transformat în hrană pentru organisme străine. Dar noi, românii, nu putem funcţiona ca popor neatârnat, atât timp cât nu avem presă.” – Asta scriam luna trecută AICI

Se pare că mătura de import, ceva inovaţie americo-nemţească, a ajuns şi în mizerabilul colţ al presei.
Să fi venit în sfârşit sfânta zi de duminică? Ziua în care strângem gunoiul muşuroaie, muşuroaie şi întrebăm prin vecini de un făraş zdravăn?
Continue reading

Cum funcţionează presa

presaPresa online, că aia scrisă a murit demult.
Mă plimbam ieri pe net, din click în click, feciorelnic – Rutina zilinică este să citesc allegro 3-4 ziare online. Crâncenă meteahnă, dar n-am ce-i face.

Trec prin Niţu, Chiţu, Mitu, sex corect, incorect, sex surpriză, ce-mi rezervă anul şobolanului, chefuri cu ţigani, parastase cu moldoveni şi nişte chiloţi necunoscuţi (da, de vreo doi ani nu mai recunosc vreo pereche de chiloţi, semn evident de ramolisment).

Mă blochez într-un titlu despre ce păţeşte chiuveta dacă verşi în ea apa de la paste. Aoleu! tresaltă sufleţelul zbârlit ca un hamster ud la electroșocuri. Aoleu! Păi eu mereu vărs apa de la paste în chiuvetă. Nuuu, chiuveta mea iubită! Poeme nu ţi-am scris, te-am mai şi torturat cu paste! Legile karmice veghează, simt deja samsara prefăcându-mă în instalator.
Continue reading