Presa online, că aia scrisă a murit demult.
Mă plimbam ieri pe net, din click în click, feciorelnic – Rutina zilinică este să citesc allegro 3-4 ziare online. Crâncenă meteahnă, dar n-am ce-i face.

Trec prin Niţu, Chiţu, Mitu, sex corect, incorect, sex surpriză, ce-mi rezervă anul şobolanului, chefuri cu ţigani, parastase cu moldoveni şi nişte chiloţi necunoscuţi (da, de vreo doi ani nu mai recunosc vreo pereche de chiloţi, semn evident de ramolisment).

Mă blochez într-un titlu despre ce păţeşte chiuveta dacă verşi în ea apa de la paste. Aoleu! tresaltă sufleţelul zbârlit ca un hamster ud la electroșocuri. Aoleu! Păi eu mereu vărs apa de la paste în chiuvetă. Nuuu, chiuveta mea iubită! Poeme nu ţi-am scris, te-am mai şi torturat cu paste! Legile karmice veghează, simt deja samsara prefăcându-mă în instalator.

Dau click pe titlu, evident. Caut verdictul speriat, cu ochii întredeschiși şi buza strânsă între dinţi. Ca atunci când se afișează rezultatele la admitere şi începi să citeşti de jos în sus, până se epuizează lista picaţilor.

Termin articolul. Mi-a luat 3 secunde. Totul era despre ce mocofani suntem noi, majoritatea cititorilor, pentru că nu gătim pastele coret. Neooo, habar nu avem cum să le facem. Apa nu se aruncă toată în chiuvetă, mai păstrezi un pahar să amesteci cu sosul (orice sos). Şi e musai să le pui unt şi mărar, altfel ies de rahat. Indiferent de paste, de reţetă, unt şi mărar!

Absolut nimic despre trauma chiuvetei ori metode de tratament şi împăcare.
Mă simt puţin ofensat; scrollez mai jos, să văd şi părerea celorlalţi cititori despre inconsecvenţa titlu-conţinut. Dojeniri, înjurături, câteva comentarii ilizibile, tastate de nişte mâţe bete. În mare, kilograme de carne şi jurăminte pe rude primare că în veci nu vor mai călca în dejecţia site-ului respectiv.

Exemplul chiuvetei este cel mai recent. Până acum, am dat peste sute de articole scrise în stilul ăsta, indiferent de ziarul online pe care am intrat.
Vă amintiţi ştirea de pe EVZ cu sirena descoperită pe o plajă? Nu a fost glumă, nu a fost ironie, ci doar minciună. O minciună pentru click-uri, recunoscută şi justificată de coordonatorul EVZ, Mălin Bot.

AICI ne explică Bot despre cum sunt nevoiţi să mintă cititorii pentru că:
“E un rău necesar de care nu putem scăpa acum pentru că pur și simplu așa funcționează acum piața.”

Întrebarea mea, trădată şi de titlu: Cum botul boului poate funcţiona aşa o piaţă?!
Cu siguranţă asta este reţeta, pentru că a fost furată şi implementată de TOATĂ presa online. Adică de toată presa. Dar care este mecanismul? Oferi o mizerie de produs pe care îl testează toţi şi apoi te înjură… Aşa, şi? De unde vin banii?

Ce folos îţi aduc 100 de mii de vizitatori care sunt minţiţi de sirenă, iar apoi te umple de fluide bucale şi seminale? Ce profit am adus eu, speriat de sănătatea chiuvetei? Este la fel cum ai avea mereu brutăria plină, dar nimeni nu ţi-ar cumpăra pâinea.
Cum funcţionează presa? Uite aşa. Un mecanism pe care nu reuşesc să îl înţeleg nici măcar la nivelul primei rotiţe.