Ipocrizie pe pâine

Mare furtună s-a coborât zilele astea peste generația care ține cu dinții România acolo unde e. Furtuna asta e prilejul perfect ca să le explic acestor domni și doamne de unde vina lipsa de respect de care se plâng tot timpul.

Furtuna are două motive, amândouă fiind destul de puternice să întoarcă efectiv pe dos sufletul celor care știu atât de sigur ce ar face România mai bună, așa cum a fost când erau ei în floare sau măcar pe vremea lui Decebal.

Primul e o făcătură ordinară, scoasă pe sticlă la una din televiziunile care au drept singur scop mințitul masei ăsteia de manevră și de la care, cu naivitatea unui copil de 3 ani, oamenii își iau adevărul. De data asta, adevărul e că domnul Cutărescu, agent al lui Soroș și anti-dac de vârf, vrea să ia proprietățile românilor și să le dea la stat.

Trecem peste faptul că televiziunile astea le servesc minciuni de ani de zile și niciuna nu se adeverește, iar ei continuă să se uite hipnotizați tot la ele, și reținem doar mesajul – ăla vrea să le confiște casă, pământ și toate cele.

Al doilea motiv, mai tulburător chiar și decât Continue reading

Sugiuc o ciorba cu rahat?

“No more sugiuc!” strigară azi americanii pe glasul celui mai ales.

Biden officially recognizes the massacre of Armenians in World War I as a genocide – anunță CNN

Imperiul Otoman, la fel ca restul imperiilor încă vii ori demult apuse, s-a ridicat pe munți de oase. În urmă cu șapte secole, expansiunea culturală nu avea eficiența de acum, iar coranul și iataganul erau Yin și Yang pentru existența rudelor noastre suleimane.

Denunțătorii genocidului armean (tot rudele noastre, dar prin alianță) cunosc cum au curs meandrele istoriei, ei înșiși fiind făptuitorii unui genocid (amerindian, nu armean), tot în vremuri la care expansiunea culturală nu prindea rod.
Continue reading

Piaza rea

Neluș alu Bărzăun ascultă cum se împing bolovanii în temelia Casei Wagner.
– Nemțoaico, te rod șobolanii, fato! îi strigă jovial din prag.
– Ooo, dom’ filozof, bite, bite! îi răspunse cu vocea fragedă, înainte să o călească tutunul și două decenii de cârciumărie.

Trandafiriul asfințitului îi mângâie lui Neluș silueta de sprinten holtei. Are părul lung, prins în coadă, și ambii obraji rumeniți, dar netezi: lipsește cicatricea semilună.
Cordelia îl momește cu mirosul de liliac și îl trage spre bar, flexându-și degetul, cum ai mulina spre mal mreana fibroasă.
Pe la jumătatea cursei, își lipește unghia prețioasă de buze și îl străpunge cu ochii, mulinându-l spre adâncul turcoaz.
Continue reading

Decizia UEFA: FRF, MTS, CNCD și jurnaliștii români o au mică

Astăzi, UEFA a ajuns la părerea mea, exprimată AICI în urmă cu 2 luni: Colțescu va fi cercetat și penalizat pentru amatorism/ignoranță, nu se pune problema rasismului.

Indirect, dar mai important, UEFA a decis și într-o speță de interes general: Oare sunt unii români niște moluște puturoase care tulbură și infestează?
Desigur. Și ajung pe la ministere, federații, partide, publicații, televiziuni.

Amintiți-vă reacțiile președinților FRF, MTS, CNCD și ale jurnaliștilor și politicienilor români, care au sărit cu genunchii zdreliți să implore mila universului și să-l arunce pe românașul “rasist” în tocătoare.
Continue reading

Scutură Cruci (I+II+III)

Pădurea merilor cocoșați se aprinde la capăt într-o spuză de broboane. Sunt măceșii opăriți în asfințit, o armură de sfere incandescente care înzăpușește fruntea izlazului. Ștefuț expiră zdrențe de plămân. Privește înapoi Grobiștea Arsă și Casa Veche, unite ombilical prin albia gârlei.

Din uscăciune se înalță sclipiri de sare și sticlă pisată. Mângâie moțul soarelui, se retrag în albie, țopăie nervos până întregul izlaz se cufundă într-o pâclă aurie.

Între pâclă și limpezimea cerului au rămas doar el și Mirana. A renunțat să-i mai urmărească silueta atunci când i s-au inundat ochii cu sudoare. I-a vărsat peste bombeuri până i-a rămas privirea lipită de pământ. O aude și o miroase, suficient ghidaj.

După o zi de țopăit câmpenesc, Mirana miroase a levănțică și cireadă. A uger dodoleț scăpat dintre palmele proaspăt cremuite. Numai în glas și-a păstrat curățenia: „Ștefuuuț! Hai, Ștefuț, că am ajuns!”
Continue reading

Anomaliile 2021

– Americanii au ales președinte un decrepit, potrivit în administrația din urmă cu 11 ani, vârful maturității sale politice. Dar acum, în 2021, își confundă nepoatele și amintirile; uneori are impresia că Beau Biden, fiul său, trăiește (n.r. – a decedat în 2015). Aș încerca glume atomice cu butonul roșu, dar prea facil înseamnă vulgar. Joe Biden a obținut cele mai multe voturi din istoria SUA.

– SUA sunt, în continuare, considerate miezul planetei (economic, social, cultural). De ce Biden? Pentru că Trump. Cine este Trump? Cel mai reușit personaj kafkaian de la 1883 încoace.

– Doar 8% din banii puși în circulație există fizic (bancnote și monede). Nu vă mai smulgeți șuvițele când auziți de bitcoini și alte virilități virtuale! Monede oficiale, de la establishment, avem doar 8% fizic. Nu zic că-i rău, doar mai salvăm nișca pepite si copaci. Dar să știm cu toții că banii noștri sunt bătuți din taste, sunt impulsuri pe siliciu și atât. Și să nu mai combatem criptomonedele pe principiul “ban în mână nu-i minciună”.
Continue reading

Doi virgini și-o pătură

Nu dorm toată noaptea. Mă întorc de o mie de ori ba pe dreapta, ba pe stânga, și degeaba încerc să număr oi, că imediat îmi apare în minte un berbec care le prinde înainte să sară gardul și ce le face… zorii mă găsesc cu ochii crăpați și-o privire la fel de leșinată ca a oilor din numărătoarea mea, după ce le executa berbecul nărăvaș.

Auzindu-mă atât de matinal, bunicul crede că merg la pescuit și mă anunță triumfător că mi-a fiert mămăligă de cu seară. Dragul de el, n-are de unde să știe că Sabina m-a făcut să uit complet de undiță. Nu vreau să-i stric bucuria, așa că bag și mămăliga în rucsac, lângă pătură, apă și ciocolată, că săpun nu mi-a trecut prin cap să iau.

Ajung în spatele stadionului cu cel puțin o oră mai devreme, de nici greierii nu s-au trezit încă, să râdă de mine cum merg în cerc de năuc. Greu mai trece timpul când aștepți singur, tu cu melcii din iarba udă. De curiozitate, mă chinui să aud o melcoaică chițcăind că vrea sex, cum am citit eu la National Geographic că fac. Nimic, cred că-s în post.

”Aștepți de mult?”

Sabina sare veselă peste o tufă de scai și mie îmi trece din nou pulsul de milion. E îmbrăcată în rochiță, iar răcoarea dimineții îi face pielea de găină și-i întărește sfârcurile. Mă uit la moțul sânilor ca motanul la lăptic și simt mișcare bruscă de trupe sub fermoarul blugilor. Se lipește de mine și sfârcurile ei înghețate îmi frig pieptul până la inimă. Ne înnodăm într-un sărut infinit, până rămânem fără aer și tremurăm de dorință. Eu sigur tremur de dorință, la ea s-ar putea să fie doar frig, abia acum soarele începe să prindă putere.

”Mergem?”

Cărarea e năpădită de buruieni și abia se vede printre tufe, boscheți și crengile salcâmilor care atârnă până jos. Nimeni nu se bagă acolo fără să pună un pariu, fără să fi Continue reading

Ce am câștigat de la Trump

Este puțin excentric, dar are curaj, bă, luptă pentru valorile naționale! Este patriot, normal că toți dușmanii patriei îl vorbesc de rău. Crede și luptă pentru idealul național, pentru nația noastră!

Normal că mai scapă câte o nasoală despre alte nații, alte rase.

Progresiștii, stângiștii, ateiștii – cum să nu-i hulești? Ne atacă temelia și sămânța nației.
Continue reading

Un orgasm de-am băgat-o în spital

O spintecam cum desface prova unui spărgător gheața, o pistonam ca o locomotivă cu abur tâgâdâm tâgâdâm tâgâdâm de se mișca patul ca pe șine, îi dădeam la rame ca fiul lui Poseidon, împingeam în ea ca un titan al munților de mi-era teamă c-o rup în două, în trei, c-o să pocnească bum ca un pepene roșu scăpat pe beton.

Era udă ca o piscină olimpică și fierbinte ca un fier de călcat, se zvârcolea săraca de ziceai c-o exorcizez, nici nu mai știa ce e cu ea, nu știa dacă să vină sau să plece, dacă să stea sau să fugă, dacă să leșine sau să crape. Valuri și valuri de plăcere o izbeau din toate părțile ca niște tsunamuri orgasmice, țipa încontinuu nu mai pot, nu mai pot, mai vreau, mai vreau, vai mor și Dumnezeule, Dumnezeule Mare. Continue reading

Lecții cu Covidu(2) – eu pe cine cred?

Atât de tare m-a fascinat lupta ideilor și mecanismul din spatele lor în timpul pandemiei, încât cu greu mă abțin să nu dau drumul la o carte despre asta. Am văzut pe viu toate conceptele despre care tot citisem ani de zile, rodul muncii de o viață a sociologilor, psihologilor și altor teoreticieni din ăștia plictisitori cu spume.

Dintre toate, cea mai înfricoșătoare e pentru mine încăpățânarea de a da credibilitate surselor care-ți confirmă părerea despre un subiect. O să ziceți – acuma te-ai trezit și tu, nu știi că exact în asta stă forța Facebookului și efectul lui distructiv? Știu, dar una e că un algoritm îți servește doar ce vrei tu să auzi, și alta e când alegi personal să crezi o sursă pe care în orice altă situație n-ai da doi bani.

Așa ajung să-și transforme oamenii raționamentul în credință, căutând confirmare indiferent de sursă. Nu e spațiu suficient într-un articol pentru o descriere precisă, dar pe scurt – o idee fără nicio bază verificabilă devine fapt cert în mintea cuiva după câteva confirmări, chiar dacă și confirmările vin din exact aceeași poziție de expertiză zero.

Manifestare mai clară decât în perioada asta, că pentru noi nu contează sursa ci doar Continue reading