De când a fost aruncată șopârla plagiatului războinicei DNA și nefericita expresie a plagiat numai 4-5%, opinia publică s-a întrecut în tâmpenii colosale, după simpatii și antipatii politice. După ce le-am îndurat dârz, o strofă mi-a pus capac și am hotărât să aduc lumină din pocalul cunoașterii.

”Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
și ți-aș săruta talpa piciorului
apoi ți-aș trage-o cumva pe la spate,
nu-i așa că nu m-ai putea închide pentru viol
fiindcă nu ți-am băgat-o decât 5%
din cauza burții mele și a curului tău mare?”

Versurile îi aparțin lui Viorel Ilișoi, un jurnalist cu pană excelentă, pe care-l urmăresc cu mare plăcere. Nici el nu e ferit însă de datul cu părerea despre lucruri pe care nu le cunoaște și de implicita botă lovită cu sete de baltă.

*

O să lămuresc aspectul din unghi juridic și-apoi voi da un exemplu logic, bun pentru toată lumea:

Nu toate infracțiunile se petrec imediat și indiferent de cantitate. Am tot văzut exemplul cu furtul mai mic(că furi 100 de lei sau 4 lei tot furt se cheamă) și ăsta strașnic de inteligent cu violul, ambele complet aiurea pentru că plagiatul ține de alt mecanism.

Unele infracțiuni se nasc în funcție de rezultat: omorul e omor numai dacă victima moare, indiferent de cât de turbat ai tras cu mitraliera în om. Nu ai să zici niciodată, când glonțul i-a mușcat doar din lobul urechii și a trecut mai departe, că l-a omorât mai puțin, că omorul mai puțin tot omor e. Nu, n-ai să zici asta, indiferent de cât de clar e c-a vrut să-l împuște în cap.

Cerșetoria era prevăzută în penal ca o infracțiune de obicei(vorbesc din amintiri, poate s-au schimbat lucrurile de atunci). Adică puteai să prinzi omul cum solicită și ia bani de la trecători, să-l filmezi HD și tot nu ar fi săvârșit infracțiunea de cerșetorie – trebuia să stabilești și faptul că o face constant, că e un obicei, o ocupație…

Nu se stabilea de câte ori trebuia prins cerșetorul în acțiune, destul cât să fie clar pentru un judecător că omul ăla cu asta se ocupă. Aici legea ținea cont nu numai de faptă ci și de caracterul repetitiv.

Dacă ați înțeles că nu toate infracțiunile sunt la fel, o să fie ușor să vedeți de ce-s tâmpenii astea cu plagiatul de 4-5%.

Plagiatul e o faptă la care atât legea cât și mediul academic ține cont de cantitate și de contribuția originală. Dacă nu ar avea indicatorii ăștia, atunci orice operă ar fi plagiat – toate cuvintele au mai fost folosite, nu?

Asta înseamnă că, puși în fața unei lucrări, ”investigatorii” se vor uita la raportul dintre noțiunile deja publicate și luate din alte părți și ideile/conceptele/formulările originale și care contribuie la îmbogățirea domeniului lucrării.

Dacă raportul ăsta înclină spre contribuție și originalitate, nu e plagiat, la fel cum omorul nu e omor dacă victima nu a crăpat. Dacă raportul înclină invers, adică lucrarea nu a contribuit cu mare lucru și mai mult a ”împrumutat” ca să-i iasă paginile, atunci e plagiat.

Eu nu știu dacă lucrarea Codruței e plagiat, că nici nu m-am uitat pe ea și nici nu m-a întrebat nimeni, știu însă că dacă cifra aia e reală – 5%- să zici că-i plagiat e ca și cum ai zice că l-ai omorât pe Gheorghe deși i-ai retezat cu securea doar un fir de păr din creștetul capului, lăsându-i restul neatins.

Iată și exemplul mai puțin tehnic, ca răspuns la strofa domnului Ilișoi:

Vine Geniu Popescu Jr. la comisie cu cinci foi, scrise de mână – pe trei dintre ele, stă lăbărțată o teorie clasică, unanim acceptată și demonstrația ei. Pe celelalte două, stă explicația unei greșeli/inovații vis-a-vis de demonstrația și teoria respectivă, explicație care dezleagă un nou câmp teoretic în domeniu.

Deși trei cincimi din lucrare sunt copiate, mediul academic nu numai că nu ar considera-o plagiat ci extraordinară contribuție științifică.

După logica domniei voastre, care nu țineți cont de cum e definit plagiatul juridic/academic, domnul Geniu Popescu Jr. ar trebui violat cu trei cincimi de pulă. Exemplul e extrem, dar arată ridicolul folosirii unui termen juridic fără acoperire. Poi să spui că nu are o lucrare absolut originală(puține sunt), poți să spui că are bucăți de la alți, plagiat devine însă numai peste o anumită cantitate și absență a contribuției proprii.

Destul de limpede?

Vlad B Popa Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati Facebook personal Pagina fb de autor website de autor