Fiecare are dreptate în capul lui. Fiecare simte ceea ce simte. Fiecare crede în ceea ce crede.

Și atunci de ce mai discutăm? De ce mai dezbatem? De ce ne mai contrazicem?

Pentru că e o diferență majoră de sistem de referință și ce e valabil pentru noi, nu e neapărat valabil într-un cadru obiectiv.

Nu vorbim de cadrul unui adevăr absolut, omul nu a ajuns încă să aibă așa ceva, ci de un sistem de referință creat de niște date și criterii pe care societatea le consideră la un moment dat reale.

Numai aici intervine cunoașterea unui domeniu, accesul la nișe date, ascuțimea intelectului ce le corelează și așa mai departe, numai după ce părerea personală a traversat drumul de la sistemul de referință interior la cel, să-i spunem, public, fără să-și păstreze caracteristicile din interior.

Luăm exemplul lui Dani cu vestitul lui sos de stafide. Cât timp spunea că simte aromă și gust de stafide în sos, avea indubital dreptate, asta simțea. Din momentul în care a zis – sosul ăsta are stafide – a traversat strada în alt sistem de referință.

Nu mai era de-ajuns ca stafidele să existe doar în papilele lui gustative ci trebuiau chiar să fie în sos, asta era concluzia la care chiar Dani ajunsese, bazându-se pe gustul propriu. Dacă la început, cât timp opinia asta era interioară, avea dreptate, la urmă nu avea deloc, pentru că sosul era făcut din fasole și n-avea urmă de stafide în el.

E la fel și pentru lucruri mult mai înalte și mai pretențioase, de la credința în divin, la păreri culturale și așa mai departe. Din moment ce ai trecut strada cu ele, intervin date, argumente și raționamente produse de sistemul de referință momentan obiectiv al societății, la care dreptatea ta interioară rezistă sau nu.

Mi-a plăcut un film, mi-a plăcut o carte, nu e același lucru cu filmul e bun, cartea e bună, cutare lucru e credibil, cutare raționament e corect. La ultimele părerea ta are pretenția de lucru adevărat nu numai pentru tine ci în cadrul unui sistem de referință mai vast. Filmul e bun pentru iubitorii de acțiune – ai pretenția că un action fan se va uita cu plăcere la filmul ăla, nu tu ci orice action fan…

Această scurtă batere de câmpi o să-mi servească pe viitor, când subiectivismul gusturilor și opiniilor va fi adus în discuție ca argument la – nu poți să te caci în gusturile omului. Ba poți să te caci când omul le transformă în opinii obiective :).