Ești băiat finuț, educat, cult, cu gusturi alese și ții mult la imaginea asta ba chiar ți-o cultivi cât se poate de grijuliu pe toate canalele. Comunici public doar cu persoane pe care le consideri cel puțin la fel inteligente și culte ca tine, ești atent la cum și ce vorbești, mai verifici și pe google câte o informație ca să fii sigur că nu zici vreo prostie, faci tot posibilul să nu-ți pătezi statutul cu nimic.

La slujbă nu e chiar așa că nu toți putem să facem ce visăm sau ce se potrivește cu nivelul nostru de rafinament. Așa că trebuie să pui umărul și la chestii mai populare decât ți-ar plăcea, mai o telenovelă penibilă, mai un talk-show pentru dorei și piți siliconate, mai o promovare de tractoriști, mai un serial stupid cu romi și așa mai departe. Na, e treaba ta și ți-o faci ca un profesionist.

La un moment dat ai însă surpriza să primești unfriend pe social media, să iasă oamenii fără tine la seratele culturale, să-ți răspundă fără entuziasm la telefon și așa mai departe. Te trezești într-o enigmă înfășurată într-un mister ascuns într-o ghicitoare, ce naiba are toată lumea cu mine? Unde e ruptura?

Uite aici e:

În loc să faci frumos diferența între tine și jobul tău, fără să simți vreo jenă pentru produsele sub nivelul tău la care ești plătit să muncești, tu alegi să le găsești niște calități extraordinare, ascunse atât de adânc încât nu le vede nimeni din cercul tău. Și dă-i și dă-i și dă-i cu cât de tare e aia și ailaltă, deși sunt exact din același gen cu producții pe care le înfierai mânios când nu erau munca ta.

Și te miri când analizele îți sunt luate întâi ca niște glume, apoi luate la mișto și până la urmă ignorate total și tu odată cu ele.

Am dat un exemplu al unui prieten din televiziune, aș fi putut vorbi la fel de bine despre IT, jurnalism, muzică sau chiar arhitectură… nu am să înțeleg niciodată nevoia de a apăra, promova tot ce faci la muncă și de a lupta cu îndârjire împotriva oricărei chestii negative spuse despre firma mumă chiar dacă nu are nicio legătură cu tine.

Am întâlnit unul de susținea că BRD-ul este cea mai de bun simț bancă de la noi, avea 6 luni în post de directoraș doar cu titlul și îl auzisem ani de zile înjurându-i cu patos înainte de a se angaja acolo.

Nu înțeleg de ce trebuie să-ți alterezi gusturile, principiile și opiniile din cercul tău de prieteni și la ce îți folosește…