Povesti cu romani

Au trecut 2 saptamani de cand ne-am intors de la Braukunst Live si uitandu-ma la niste poze, mi-am amintit de niste faze cu romani la standul nostru.

Pentru ca da, nu poti sa te duci niciunde in strainatate, fara sa intalnesti si romani. Genul acela de romani, care se baga singuri in seama, vin la tine si iti ranjesc expansiv “Sunteti din Romania? Hahaha si eu sunt din Romania”.

Primul care a venit la noi, a fost un moldovean de ca. 30-35 de ani, care lucra la standul de langa, pentru o firma de distributie de bere artizanala, care are in sortiment peste 600 de specialitati de bere. Tipul, m-am ferit sa-l intreb cum il cheama, dar nu exclud ca mi-a spus (caz in care sigur am uitat), se ocupa cu aprovizionarea frigiderelor cu bere si cu gestiunea paharelor.

“Veniti din Romania? Ha-ha-ha-ha”.

“Da, din Timisoara“, zic eu.

“Si vorbiti romaneste, nu?”

“Cred ca da, adica sper…”

“Hahaha, eu lucrez aici langa voi, dar ma platesc foarte prost nemtii astia, sunt niste scarbosi, ma exploateaza la maxim”

“Pai cum asa?” intreb eu, mimand interesul.

„Pai e foarte mult de lucru si banii sunt putini…“ si incepe moldoveanul meu sa dea totul din casa, cu cat il platesc, cum se comporta cu el, unde sta, cum se descurca, ce greu este, tot, tot, tot. Spune toate acestea cu un ranjet cat casa, de parca s-ar lauda cu situatia in care este. Cum sa fii atat de expansiv, incat sa simti nevoia, dupa nici doua minute de discutie sa-ti etalezi toata viata in fata unui necunoscut? Doar asa, pentru ca si el vorbeste romaneste si vine din Romania. De parca am copilarit in acelasi sat si ne-am intalnit dupa 20 de ani in strainatate si trebuie sa ne povestim unul altuia, ce greu ne merge in straini.

Nu am putut continua discutia si m-am fofilat…

***

Al doilea a fost un tip asa intre 50-60 de ani. Genul de roman, “hai sa-ti explic cum sta treaba…”

Vine direct spre standul nostru, ma fixeaza si intreaba “vorbiti romaneste?”

“Da, si inca cum…”

“Sa stiti ca o sa va fie foarte greu sa vindeti bere aici”

Nici nu apuc sa deschid gura si continua. “Da, va spun eu, sunt de 40 de ani in Germania, nemtii au foarte bune beri, peste tot sunt berarii si fabrici de bere, berea este aliment pentru ei.”

„Si sunt foarte reci probabil, sau?“

Se uita asta putin nedumerit, ca dupa un upercut venit din nimic, dar isi continua logoreea.

“Haideti sa va explic cum fac astia bere aici si ce inseamna legea puritatii germane, ca mi-a zis si mie un berar, n-am stiut nici eu… Va spun, nu este cum credeti…”

“Stim cum e cu legea puritatii, nu trebuie sa va obositi sa-mi explicati… “

“Nu, nu, stati sa va spun, ca eu sunt de 40 de ani aici si stiu, mi-a spus un maistru berar, nu e asa cum credeti voi…”

Si a inceput asta sa-mi povesteasca legenda cu penuria de grau din Bavaria de prin 1.500 a.D., cand mureau de foame oamenii pentru ca nu mai aveau paine si cum atunci regele a interzis folosirea graului in productia berii. Ce vroia el sa-mi explice defapt era ca legea puritatii germane nu avea nimic in comun cu ideea de puritate, ci mai mult cu masuri de austeritate, luate in vremuri de seceta.

„Da, stiu“ zic eu „dar este doar una din legende. Exista mai multe, mai credibile decat aceasta.”

Dupa care-i spun eu o alta varianta a legendei, cea in care regele doreste sa controleze productia de bere si da o lege care sa reglementeze productia aducand si venituri curtii, prin aplicarea de taxe si impozite. Pentru ca pe vremea aceea, oricine putea produce bere (de-obicei birturile) si se folosea absolut orice avea capacitatea de a fermenta si de a da gust (grane, ierburi, fructe). Ceea ce a cauzat multe probleme chiar serioase de sanatate consumatorilor. Cu toate acestea legea puritatii era inainte de toate o lege fiscala.

Problema nu a fost lipsa graului in panificatie, mai ales pentru ca el nu a fost scos complet de pe lista de ingrediente permise, ci nevoia de a controla si standardiza productia pentru a colecta taxe de la producatori si implicit de la consumatori. Graul putea fi in continuare folosit, insa numai de catre fabrici de bere special autorizate, care produceau bere pentru curtea regala.

Daca ar fi trebuit sa judec dupa fata pe care a facuto, as fi zis ca l-am impresionat cu povestea mea. Din pacate nu a durat mult momentul. S-a scuturat putin si a continuat:

„Bine, dar voi chiar credeti ca veti avea succes cu berea voastra aici in Germania?“

„Nu, nici nu am avut de gand s-o comercializam aici.“

“Cum? Pai atunci de ce ati venit aici?”

“Din placere.”

“Nooo, nu va cred, faceti glume cu mine, nimeni nu vine aici doar asa, din placere…”

“Nu, noi vindem numai pe piata locala, in Timisoara si in cateva alte localitati din Romania, aici am venit sa ne distram si sa ne masuram cu cei mai buni. Ne intereseaza ce parere au iubitorii si cunoscatorii de bere de aici, despre produsele noastre. In Romania nu avem astfel de festivaluri. Chiar asa, nu doriti sa incercati si dvs berea noastra, ca doar de aceea ati venit la noi, sau nu?“

Alt upercut. De data aceasta a stat mai mult la pamant. A inceput sa se balbaie, frunzarind niste cupoane, semn ca tocmai ce a sosit la festival si inca nu isi consumase gratuitatile. Cu biletul de intrare, vizitatorul primea 5 vouchere ale sponzorilor principali ai festivalului, cu alte cuvinte in pretul de intrare, avea 5 beri gratis pe care nu a apucat sa le consume inca, pentru ca trebuia mai intai sa ne deschida ochii, despre piata de bere din Germania. Testele erau de 0,1 L si costau intre 1 si 6 jetoane, in functie de cat cerea fiecare expozant (jetoanele trebuiau cumparate separat, 1 jeton = 0,50 EUR). La noi trebuia sa decartezi 2 jetoane pentru un test.

“Nu, nu, multumesc, eu tocmai ce am venit si nu am ajuns inca sa beau nici o bere si …. ” Omul se intorsese brusc si dadu sa plece.
„Haide domle, ca dau pe gratis, nu va costa nimic, doar nu o sa plecati de la standul nostru fara sa gustati nimic“. Omul meu s-a intors si a zambit larg, cam asa cum zambeste un piscotar cand vine vorba despre ceva gratis.

“Ahhh, atunci nu va refuz, chiar am fost curios cum e berea asta a voastra.”

***

Au mai venit cativa romani la standul nostru si toti, dar toti corespundeau cliseelor despre romani in strainatate.

De exemplu ala care a venit cu niste prieteni, cu care vorbea nemteste, la standul nostru. S-a demascat cand am inceput sa-l barfim, pentru ca nu avea de gand sa scoata vreun jeton din buzunar, in timp ce ceilalti de langa el isi plateau consumatia. Ne-a intrebat ceva in romaneste, doar asa ca sa ne dam seama ca intelege ce vorbim despre el. La final, dupa ce a baut fiecare cate doua beri, doar romanasul nu a schitat nici o intentie de a plati. A trebuit sa-l chemam inapoi sa-si plateasca berea. Problema nu erau banii, ci nesimtirea lui. Parea uimit ca trebuia sa plateasca si nu s-a putut abtine sa nu se planga ca e cam scumpa berea noastra.

***

Singurii care au vorbit cu noi romaneste si s-au comportat normal, erau niste baieti de vreo 19-20 de ani, nascuti in Germania, din familii de romani emigrati imediat dupa revolutie. Cel mai probabil etnici germani.

Baietii s-au chinuit sa vorbeasca romaneste cu noi, ne-au laudat conceptul, au spus ca avem una dintre cele mai bune beri de la targ si ce m-a impresionat cel mai mult, puteam vedea stralucirea din ochii lor, erau mandrii de noi, ca venim din Romania si ca avem o bere asa de buna…

Daca as putea adresa Terapia fix acestui public, adica generatiei noi de tineri nascuti in Germania dar cu radacini romanesti, cred ca am avea un foarte mare succes. Ar fi un brand cu care s-ar putea identifica acesti tineri. Pentru asta insa ar trebui sa se introduca teleportarea ca mijloc de transport.

***

Foarte multi colegi expozanti, in fact absolut toti cei care ne-au vizitat, ne-au laudat berea si au fost impresionati de brandul Clinicii de Bere si de povestea noastra.

In special posterele ilustrate si cutiile de medicamente cu ingredientele berii si indicatiile terapeutice i-au dat pe spate. Nu m-as mira sa fim sursa de inspiratie pentru alti mici producatori. O sa vedem la anul…:))

Spatiul nu a fost niciodata problema mea, nici timpul. Infinitul si vesnicia in schimb, ma omoara…

27 Comments

  1. Mi se pare atipic moldoveanul ala care se plangea de bani si conditii. Din cate am vazut, romanii plecati in afara intra pe site-urile romanesti sa ne anunte vestea cea mare:

    Cat de inspirati au fost ei ca eu plecat si ce metamorfoza inaltatoare i-a lovit acoloşa afară, în leagănul civilizaţiei. Şi cât de prostălăi suntem noi că am rămas în rahatul ăsta de ţară, înconjuraţi de alţi prostălăi ca noi.

    Reply
    • Da, insa el s-a intalnit cu alti romani în Germania. Ala a crezut ca suntem si noi ca el, niste salahori care lucreaza pentru patron, ca ce altceva poate fi romanul in strainatate? 🙂

  2. Hmm, o lupta internationala intre berarii artizanale (“craft breweries”, ca sa nu sune ciudat)? Au aparut cateva, dar isi concentreaza inutil de mult eforturile pe Bucuresti. Ar fi ceva, desi Terapia a luat un start frumos 🙂

    Reply
  3. Să înțeleg că o bere la voi costa doar un euro? Şi românaşii noştri se caliceau la banii ăştia? :))) Să se ducā atunci în barul de la colțul străzii să bea o poşircă cu 1.50 – 2 €.

    Reply
    • Un Euro, adica 2 jetoane, costa o proba de bere la standul nostru. O proba este de 0,1 L. La festival erau probe la 1 jeton, dar si la 6 jetoane. Majoritatea berilor speciale costau insa peste 2 jetoane, deci erau mai scumpe decat ale noastre.

  4. Bine, romanii inca nu inteleg ideea de “targ specializat” si inca spera “sa se dea gratis, cat mai mult”. E o problema pe care o au si producatorii de vinuri/oenologii din Romania cand organizeaza targuri locale si se pomenesc cu sute de specialisti de weekend (nu ca specialistii reali ar fi mai breji :P).

    Reply
  5. Detectez un pic de atitudine de ubermensch.
    Ar fi fost interesant de aflat și cu ce impresie au rămas românii respectivi despre tine.
    Din ce înțeleg eu, moldoveanul respectiv simțea nevoia să socializeze cu niște români.
    Nu și-a dat seama cât plictisea și irita niște nemți timișoreni de regiune superioară.
    Mulți moldoveni fac greșeala de a crede că există poporul român și, poporul fiind o familie extinsă, au o atitudine familiară față de cei din alte regiuni ale României.
    În plus, moldovenii nu prea sunt compatibili cu nemții. Se observă și în scrierile lui Creangă. Cândva era o ciocnire a civilizațiilor pe Carpați și când ajungea câte unul îmbrăcat nemțește prin satele moldovenești, avea viață grea cu câinii, că nici câinilor moldovenești nu le plăceau nemții.

    Reply
    • Binenteles ca se poate interpreta si asa. Si cu siguranta romanii cu care am vorbit au o alta parere, decat am eu despre mine. Probabil mult mai proasta…:))

      Pe mine chiar m-au dezamagit intalnirile cu romanii in München.
      Recunosc, moldoveanul era cel mai nevinovat dintre ei, pentru ca era un baiat amarat si nu foarte ascutit la minte.
      Intr-adevar, nu merita indiferenta si ignoranta mea.
      Pentru ca pana la urma nu e vina lui ca a fost necioplit si needucat, un badaran cu iz de cocalar, ci a soartei grele pe care a avuto in copilarie. E mai bine asa?
      Probabil ca trebuia sa-i ascult tampenile toata seara, ca sa nu se simta inferior si nici eu superior. Nu-i asa?

      Dar hai, te rog eu, spune-mi cum faci tu in asemenea situatii? Daca cineva pe care nu-l cunosti, vine la tine si te ofenseaza cu problemele lui, uitand complet bunele maniere si regulile minime de comunicare civilizata?

  6. Am fost acum câteva săptămâni la un târg de vinuri în Berlin, standul cu vinuri românești era înghesuit în colțul colțului, de la capătul ultimului pavilion. Din păcate foarte slabă prezența, un singur producător român și ăla cam sictirit. Când am dat să întreb ceva de vinuri, s-a întors cineva la repezeală și mi-a pus în mână un pahar cu vin, fără să zică de care, cum, ce. Colea degustarea era inclusă în prețul biletului de intrare, să fi văzut ce de români dornici să învețe mersul cruciș. Și nu numai români, fiecare neam și-a adus pătura selectă de pișcotari…

    Reply
  7. În primul rând nu-l mai încurajai:

    “Pai cum asa?” intreb eu, mimand interesul.

    Citind descrierea acelui moldovean din răspunsul de mai sus, mi-au venit în cap niște vorbe care circulă prin Moldova. Înțelepciune din topor sau popor ( desigur nu-i vorba de poporul bănățean ce n-a fost consemnat vreodată în istorie). „Cine spune, ăla este.” și „Cine vorbește pe altul de rău, spune nimic despre respectivul și totul despre sine.”
    PS Aș prefera să stau la un pahar de vorbă mai degrabă cu acel moldovean mai puțin „ascuțit la minte”, decât cu tine.

    Reply
    • Acel “pai cum asa?” era o sansa pe care i-am acordato acelui badaran cu iz de cocalar, sa-si dea singur seama ca sare calul.

      Daca ma adaptam (ca sa nu spun coboram) la nivelul lui de comunicare, trebuia sa-l gonesc din start de la standul nostru, pentru ca era un nesimtit.
      Nu agreez omul care in loc sa zica buna ziua, incepe sa-l vorbeasca de rau pe cel care i-a dat un job cinstit. Ca sa ne intelegem, moldoveanul l-a facut escroc si exploatator pe patronul sau pentru ca acesta i-a atras atentia sa munceasca, pentru ca freca menta band bere cu vizitatorii si expozantii festivalului. El a fost adus la targ, ca sa aprovizioneze frigiderele si sa aiba grija sa existe pahare curate la stand. El insa se lua in vorba cu toata lumea si era permanent cu o bere in mana, in timp ce ceilalti colegi de la stand (si chiar patronul micii firme de distributie) ii faceau lui munca.
      Si ce face romanasul nostru? S-a simtit ofensat pentru ca patronul i-a atras atentia ca este la munca si nu la distractie. Daca nu as fi vazut fazele cu ochii mei, inainte sa inceapa sa vorbeasca cu mine, as fi zis ca ok, mai exista si patroni tampiti prin Germania, care isi bat joc de romanasi dornici de munca. Probabil ca i-as fi dat credit moldoveanului ceva mai mult timp…:))

      „Cine vorbește pe altul de rău, spune nimic despre respectivul și totul despre sine.” Sunt absolut deacord cu intelepciunea crestineasca din popor, citata de tine. Asa este. De aceea l-am si taxat pe acel moldovean badaran, prost crescut si necioplit.

      Da, sunt constient ca si mie mi se aplica zicala. In aceeasi masura in care ti se aplica si tie si tuturor celor care judeca alti oameni si spun asta si altora.
      La fel ca si tine, nu sunt un crestin practicant, nu sunt atat de detasat de EGOul meu, incat sa pot descoperi in fiecare om bunatatea lui Dumnezeu. Sincer, nici nu mi-am propus sa fac acest lucru, pentru ca mi-e frica ca as reusi. :))

      De aceea sunt permanent constient ca pot gresi fata de cineva cu felul meu de a fi. Imi asum insa acest lucru.

      Diferenta dintre tine si mine este insa ca eu am judecat un om in urma unei intalniri personale cu acea persoana, in timp ce tu ai tinut sa ma judeci pe baza unor preconceptii si clishee ieftine, pe care le-ai gasit intr-un articol pamflet scris de mine: etnic german din Banat = aere de superioritate, moldovean emigrant in Germania = om modest, sincer si decent, victima clara pentru neamtul infatuat… 🙂

      As putea sa pun pariu ca daca rolurile ar fi fost inversate, adica eu sa fi fost un moldovean mic producator de bere artizanala expozant la München si badaranul cu iz de cocalar sa fi fost un amarat etnic german din Banat, tu nu ai mai fi facut remarca cu aerele de superioritate.
      Ba dimpotriva, cred ca ai fi fost mandru de moldoveanul tau :))

  8. Recunosc că sunt subiectiv. Moldovenii sunt foarte indisciplinați, ceea ce unui neamț nu are cum să-i placă. Nu cred că poți face roboței din moldoveni. Poate în Bucovina le-a reușit nemților. Nu-s sigur că bucovinenii sunt într-un număr semnificativ cu origini moldovenești, dar mi se pare că bucovinenii pe care i-am cunoscut au fost destul de plictisitori.

    Tu însă ai scris că acel moldovean era „prost, necioplit, needucat, cocalar, bădăran, amărât” . Un asemenea individ care poate aduna mai toate adjectivele negative din dicționar, e un fenomen. Aproape c-aș vrea să-l cunosc. Mă întreb de ce nu i-ai spus în față ce crezi despre el? Nu cred că te lua la bătaie, dar și în acea eventualitate, te-ai fi simțit după aia mult mai bine cu tine.
    Eu cred că inteligența și caracterul nu sunt legate de aspect, haine, avere, slujbă, etnie, accent etc și mi se pare că tu iei tot ce nu trebuie în considerare când judeci un om. Eu l-am votat pe Iohannis și am convins și pe alții să o facă, însă nu l-am votat pentru că e neamț. Nu votez candidații pentru etnia lor sau regiunea de unde provin. Foarte mulți însă l-au votat tocmai pentru că e neamț, inclusiv tu. Mă întreb dacă ar fi fost un politician corupt sau incompetent, l-ai fi votat în continuare doar pentru că e neamț? Sau, poate, nemții nu pot fi corupți și incompetenți?

    Presimt că discuția va mai dura și n-am chef de așa ceva. Nu aici și nu cu tine. Voi încerca să nu mai răspund, chiar dacă voi citi răspunsurile care îmi vor fi adresate.

    Reply
    • Omule, Hary a povestit despre un comportament care ar deranja orice om cu o urmă de eleganță mentală și bun simț. Un comportament de cață de mahală pe care, din păcate, românul de la munca de jos îl are mai tot timpul, indiferent dacă e legitim sau nu – tema este dezvoltată un pic aici – http://reactii.ro/romanul-este-prea-bun/

      Dintre voi doi, tu ești ăla care bagă stereotipurile în față, nu Hary – nemții și bucovinenii sunt roboței pentru tine iar moldovenii niște boemi superbi (tu îți dai seama ce ridicol sună?), iar statul cu berea în mână și frecatul mangalului pe banii patronului la tine e lipsă de disciplină, nu nesimțire.

      În concluzie tu aperi un mârlan pentru că el e moldovean și Hary e neamț și ți se pare și îndreptățit să faci asta. Pe de altă parte Hary l-a votat sigur pe Iohannis pentru că era neamț și asta e dovadă de mentalitate greșită.

      Te contrazici deci singur și dai o dovadă supremă de putere a vorbei – cine spune ăla e.

      Eu ca român sadea, pot să-ți spun că m-am săturat până peste cap de mentalitatea de milogi pișcotari a multor români, de lenea și nesimțirea la locul de muncă și de pretențiile celor de genul tău, care bagă mizeria sub preș când îndrăznește careva să bată obrazul unuia sau altuia și nu-i de-al nostru.

      Da, a dat peste 2 mârlani și peste un atotștiutor. Nuuuu, nu a dat, eu știu mai bine, așa am visat – ăia nu erau mârlani că erau moldoveni, iar moldovenii nu pot să fie mârlani, cel mult nu-s disciplinați.

      Iată c-a dat Hary și peste al 2-lea atotștiutor iar tu ai dat peste încă unul cu aere de superioritate, numa că e moldovean la origini, nu e neamț.

  9. @ Vlad B Popa
    Tu stai cam prost cu nervii. Și asta e o chestie întâlnită frecvent la moldoveni, deși am mari dubii că tu ai fi un moldovean adevărat, poate după cum spui, cel mult originile…

    Eu nu sunt sigur dacă hary l-a votat pe Iohannis pentru că e neamț, de aceea l-am întrebat. Totuși tind să cred că e așa pentru că șovinismul lui e evident în ce scrie mai sus.

    Sigur că sunt mai sensibil când sunt moldovenii jigniți ca la ușa cortului pe bază de experiențe mai mult inventate și exagerate decât reale.

    Vrei să-ți spun experiențele unor apropiați cu nemții? Jur că ce scriu e 100% adevărat, fără nici un fel de înflorituri, nu că ar fi nevoie.

    În anii 90, fata unei vecine s-a măritat cu un neamț. Atunci era greu să ajungi în vest, deci era mai puțin vorba de dragoste. Neamțul era pe la 35 – 40 de ani, arăta destul bine, atletic, purta mustață și un fel de coadă la spate. Fusese divorțat. Am fost cu ei cu mașina la București la ambasadă pentru vize, acte.

    După câțiva ani m-am interesat de la vecină ce s-a întâmplat cu fata ei. Divorțase de acel neamț. Când au ajuns în Germania, moldoveanca (cu un comportament de cață, de mahala, care freca menta și tot ce ai mai adăugat tu acolo) s-a angajat ca asistentă medicală. Neamțul nu lucra. Nu știu exact cum e cu asistența socială în Germania, cert e că ajunsese moldoveanca să-l întrețină pe neamț care refuza să-și caute de lucru. Asta poate nu era cel mai grav lucru, problema a fost că neamțul era un alcoolic de ultimă speță. Și se spune despre moldoveni că sunt bețivi… Neamțul bea zilnic până făcea pe el. La propriu. Eu n-am auzit cazuri în Moldova, cel puțin în zona mea, de inși care beau până fac pe ei. Și în plus neamțul era și foarte violent verbal când se îmbăta.

    Al doilea caz. O rudă de-a mea feminină (tot moldoveneacă) e căsătorită cu un român dintr-o altă zonă geografică a României. Acel român are un frate căsătorit cu o nemțoaică și locuiesc într-o altă țară nordică, nu în Germania. Din cauza afacerilor cu care se ocupă, vara sunt plecați de acasă. La sfârșitul verii în acea țară copii încep școala. Cei doi au un copil care e în clasa a III-a.
    Românul din acea țară nordică, fiindcă ruda mea (cumnata lui) era în concediu, a chemat-o să aibă grijă de fata lui pentru două săptămâni.
    Ce a găsit moldoveanca acolo a fost horror. Să spunem doar că felul cum a înțeles acea nemțoaică să fie mamă și să-și crească copilul este de neconceput, nu pentru un român, ci pentru orice om normal din această lume. Nu o să intru în foarte multe detalii, poate doar să vă spun că atunci când părinții sunt acasă, nemțoaica trece pe lângă fiica ei, se duce la frigider își ia mâncare, și-o prepară și mănâncă singură fără a-și întreba fiica măcar cum se simte și dacă îi este foame. Doar tatăl român fiind cel care se ocupă de fiică. Să mai spun că acea fetiță a ajuns să nu mai fie un copil sociabil? Să mai spun că mama nu se ocupă deloc de igiena copilului? Tatăl e foarte ocupat deci nici el nu prea își face datoria.

    Cam astea sunt experiențele 100% adevărate ale unor persoane apropiate cu nemții. Cu toate acestea n-o să generalizez, dar sincer, nu aș da un moldovean pe 100 de nemți.

    Reply
    • Am mari dubii că tu ai fi moldovean adevărat

      &

      Cu toate asta nu o să generalizez, dar nu aș da un moldovean pe 100 de nemți.

      După astea două vorbe și după o aberație de comentariu fără nicio legătură cu articolul și nici cu discuția de după, cred că ar fi bine să mergi la odihnă.

      Vai și-amar :))

      PS. lectura monitorul vs si bt, pentru exemple de moldoveni de dat pe nemți. Tot acolo vei găsi și cazuri deosebit de rare, excepționale chiar în care moldovenii pun ocazional gura pe un strop de alcool și odată pe mileniu, parul pe nevastă.

    • Pruteanul,
      Mai intai imi scrii: “Foarte mulți însă l-au votat tocmai pentru că e neamț, inclusiv tu.”
      Dupa care sustii: “Eu nu sunt sigur dacă hary l-a votat pe Iohannis pentru că e neamț, de aceea l-am întrebat.” Dar nu eziti in a continua asa: “totuși tind să cred că e așa pentru că șovinismul lui e evident în ce scrie mai sus.”

      Cred ca asta spune totul despre tine.

      Dar pentru ca totusi vad ca te roade curiozitatea, te informez ca nu am votat cu Johannis. As fi facuto insa daca as fi avut drept de vot. Dar in calitate de cetatean german, nu am acest drept in Romania.

      Am militat insa pentru Johannis, pentru ca imi doresc pentru aceasta tara in care m-am nascut si pe care o iubesc mai mult decat Germania (de aceea m-am intors in tara in 1995, pe vremea cand toata lumea o parasea), un model pozitiv, care reprezinta valorile in care cred.

      Daca nu ai fi atat de afectat de complexe de inferioritate si clishee cu ubermenschuri, nu ai fi dedus ca eu dispretuiesc moldovenii. Chiar nu am nimic cu ei, la fel as fi vorbit despre un oltean sau un banatean, daca ar fi fost badaran, necioplit si cocalar… Cunosc destui si pe aici.

      Am spus ca este moldovean doar pentru ca el s-a laudat cu asta. Fara sa-l intreb mi-a spus ca el vine din Moldova. Am spus ca o fi fost important pentru el sa specifice, asa ca l-am facut moldovean… :))

  10. C-ar fi să vizitezi Vasluiul (de Botoșani nu știu, nu cunosc) în loc să-ți faci imaginea după ce prezintă presa că s-ar întâmpla prin secțiile de poliție vasluiene? Știai că există poliție și în alte părți ale României, ba chiar și în Germania? Cu siguranță că poliția din acele părți nu șomează. Doar că nu sunt dați la TV, să nu le strice fanteziile de ubermensch.

    Din nefericire pentru fumurile lor, manipularea care o practică presa din România, nu are efecte și pe teritoriul Marii Britanii. A apărut Romanians are Coming și am văzut o chestie bine pitită până acum – imaginea de coșmar a Banatului și Transilvaniei, a bănățenilor și ardelenilor. Cel mai bine a ieșit moldoveanca aia din Constanța.

    Reply
  11. @hary
    „tu esti de parere ca educatia si disciplina fac din om robotel? :))”

    Nu, eu cred că ‘educația și disciplina germană’ fac din om roboțel și în unele cazuri dezumanizează.

    Știu că va fi un șoc pentru tine să afli, dar există pe lume mai multe moduri de a educa și disciplina decât cele inventate și practicate de nemți.

    Reply
    • Banuiesc ca asta este motivul pentru care l-ai ales pe Johannis, ai vazut in el un conducator educat si disciplinat in stil moldovean autentic, sau?
      Altfel cum sa alegi un presedinte robotel si poate chiar dezumanizat?

  12. @hary
    Chiar te interesează opinia unui moldovean necioplit, needucat și nu foarte ascuțit la minte ca mine? Să fim serioși. Am lucruri mai plăcute de făcut și sper la fel și pentru voi.

    Reply
    • Ai mai spus asta odata, nu te mai cred….))

      Prin urmare, da, ma intereseaza opinea ta. Si nu consider ca esti needucat si necioplit, poate doar putin cam neascutit la minte…:))
      Dar acest lucru nu este intotdeauna un dezavantaj intr-o discutie cu mine.

  13. Mă băiatule, tu ești vasluian și-mi explici mie că moldovenii nu beau și nu-s violenți? ahahahahahhhahahahahah ahahahaha ahahahahah ahahahaha

    Nu știu exact ce vârstă ai, dar ți-aș sugera, când ești destul de mare să poți pleca singur, să faci un ocol de 10-15 kilometri prin satele din jurul Vasluiului și după aia să-mi explici cum stă moldoveanu cu țuica. Nu te trimit singur pe la periferiile orașului că mi-e că nu mai ieși de-acolo :))))), la sat omul e mai ospitalier…

    E incredibil peste ce dai pe netul ăsta :)))), nu credeam c-o să aud vreodată Vasluiul dat pe post de exemplu de zonă liniștită și liberă de spirtoase :)))). Să-mi sun prietenii de acolo să le zic s-arunce dracu beutura că fac orașul de rușine.

    Reply
  14. Unul dintre bunicii mei era vasluian. S-a născut, a trăit și murit într-un sat vasluian. A fost orfan de tată, mort în primul război mondial pe frontul din Moldova, a luptat pe frontul de est etc. Mama mi-a spus că nu l-a auzit niciodată înjurând și niciodată nu l-a văzut beat sau măcar amețit. Eu îmi amintesc de el ca un bărbat fin, intelectual, lucrase pe vremea comunismului ca vânzător la magazinul din comună. A avut norocul să prindă perioada ceaușistă la pensie și în fotografiile de pe pereții casei, cu el la tejghea, rafturile erau pline de conserve, borcane, sticle etc. Niciodată nu țipa la noi copiii când mai făceam câte o boacănă. A fost unul dintre cei mai minunați oameni pe care i-am cunoscut. Și, da, era vasluian get-beget. Am cunoscut și alți oameni minunați, într-un sat din Vaslui, pe ulița copilăriei. Tu în schimb?
    Verși venin, frustrări și antitalent în public. Nu mi-e milă de tine, mi-e milă de cei din jurul tău. Poate că-i cerșești simpatia lui hary? Am mari dubii că te va prețui mai mult pentru comportamentul tău servil.
    Suspectez că românii servili și complexați l-au periat atât pe sărmanul hary încât a ajuns să creadă și el că e un geniu între genii.

    Reply
    • Chiar eram curios să văd cât îți ia, până să pui placa de aruncat cu lături, așa fac toți proștii când își dau seama că-s ridicoli în argumentație.

      Nu se pune problema căutării simpatiei lui Hary, am impresia că-i sunt deja extrem de simpatic, chiar dacă am mai multe contre în comentarii cu el decât oricine altcineva.

      Motivul pentru care te înțep, înveninat așa cum zici tu, este pentru că nu suport prostia și naționalismul prost înțeles. Și tu dai dovadă din plin de amândouă:

      – ataci o etnie întreagă pornind de la un caz particular, deși tu faci spume la gură împotriva celor care au o părere proastă despre moldoveni (ceea ce nici eu, nici Hary, nu avem)

      – refuzi, aici intervine naționalismul bovin, să vezi niște chestii ultra știute și folosești o argumentație care nu are nicio bază reală. Pentru orice om care știe cât de cât Moldova și România în general, să spună că nu se bea acolo pe rupte, este pur și simplu semn de schizofrenie sau lipsă de noimă. Iar când vorbim despre satele vasluiene, ai de capul meu…

      tu ai copilărit într-un sat vasluian și ai avut un bunic fin intelectual dar vânzător, mă rog, să trecem peste asta. În edenul ăla rural nu se bea, nu se fuma, nu se încăiera lumea și nu se înjura, nu? Pentru că așa-s moldovenii, un fel de maici așa… Penibilă poziție și nerușinat de mincinoasă.

      – înfiorător de ridicolă este metoda cu care alegi 1-2 exemple pe care le știi tu de la nemți și 1-2 exemple pe care le știi tu de la moldoveni (deși aș putea paria că știi mult mai multe negative) și folosești asta ca argumente de etichetare ale etniilor respective. Însâ Doamne-ferește să auzi că moldovenii sunt niște împuțiți leneși și bețivi de la alți idioți care generalizează exact la fel ca tine.

      Majoritatea prietenilor mei sunt moldoveni, lucru normal de altfel pentru cineva din Moldova, aleși pe sprânceană. Consider moldovenii cei mai calzi și mai sufletiști dintre români, dar asta nu-i face rasă superioară, nici nu-i face mai puțin bețivi și nici mai harnici sau mai serioși. Și nici nu mă face pe mine să fiu orb la obiceiurile extrem de proaste pe care le au moldovenii și românii în general.

      Am crezut că ești copil pentru că mi-a fost imposibil să cred că cineva poate avea o părere atât de deformată despre realitate și să fi ieșit cât de cât din casă și o lipsă de logică atât de pregnantă.

      Așa, matur fiind, nu ai nici cea mai mică scuză. Ești exact genul de moldovean bătut în cap, genul de român bătut în cap, care preferă să se facă că nu vede rahatul din mijlocul ogrăzii și să țipe la alții care-i spun de el, decât să-l curețe naibii să nu mai împută ulița.

      Știi ce e culmea? Că pe mine mă poți bănui de lehamite și dezamăgire la adresa poporului român în general, deci implicit al moldovenilor, dar Hary apără de fiecare dată spiritul românesc în fața celor care mine care s-au săturat până peste cap de cloaca pe care românii și-o fac singuri. De asta comentariile tale sunt atât de penibile.

      Închei ”discuția” aici, știind foarte bine că odată ce un viteaz de pe net ajunge la atacuri gratuite gen ”antitalent”, atâta poate și acolo i se termină mintea, eventual le repetă sau trece și la familie.

      Moldovene, cu din ăștia ca tine mi-e rușine.

      PS. ca să-ți iau orice bucurie, cacofonia intenționată spre a pune în valoare contextul, este o marcă a unui fin mânuitor al limbii.

Leave a Comment.