scris de Claudiu T. Ariesan

Ieri a fost o zi mare din istoria recentă a oraşului de pe Timiş. Cei taman 120 de ani de la naşterea unuia din cei mai cunoscuţi şi talentaţi tenori ai veacului XX, Traian Grosavescu, au fost marcaţi nu cu focuri de artificii şi efecte pirotehnice (who dares now?!) ci cu evenimente artistice rasate şi o seară de pomină pentru noi şi pentru cei prezenţi la faţa locului.

Povestea ilustrului interpret ce a uimit Viena, Berlinul cu glasul lui penetrant şi avea antamat contract cu Metropolitanul new yorkez la 30 de ani este una de thriller noir desăvârşit. Pentru că la 31 de ani a fost executat cu sânge rece de propria soţie, care a mai şi scăpat necondamnată pe motiv de crimă pasională din gelozie, deşi omul nu călcase strâmb niciodată! O lege care a ţinut în capitala fostului imperiu AU doar câteva luni şi de amnistia căreia a mai “beneficiat” doar un măcelar ce şi-a bucătăţit cu meşteşug nevasta infidelă ca un Hannibal Lecter ante litteram. Doar că n-a consumat-o mai apoi. Toate întorsăturile poveştii care a culminat cu furtul unor obiecte compromiţătoare pentru asasină şi cu incendiul sediului unde era reţinută criminala de către populaţia revoltată a fost pusă în paginile unui scenariu jucat ieri de minunaţi actori timişoreni în sala mare a teatrului ce-i poartă numele. Asta după ce s-a lansat o carte omagiu Traian Grosavescu-Omul şi legenda, un dar încântător grafic şi conceptual al editurii noastre, ce conţine şi textul complet al piesei Simonei Negru şi evocări teribile din interiorul poveştii horror ale nepotului său, Dr. Dan Traian Demeter şi studii ştiinţifice de istorie semnate de muzicologul C. Stan Tufan. Aplauze, lacrimi, cuvinte meşteşugite, un erou peren al neamului românesc şi reluarea unei întâmplări memorabile din viaţa sa: deschiderea geamurilor insitutuţiei penttru ca vocea lui formidabilă (atunci live, acum amplificată tehnic) să se audă până pe malul celălalt al Timişului. Şi chiar s-a fost auzit!!!

Seara, de la 19. 30 cel mai trendy şi mai cool spaţiu al urbei, English Pub, a găzduit Ziua Editurii Datagroup. Un loc guvernat de calmul olimpian şi şarmul de mecenat avizat al lui Dan Haica, unde miercurile şi sâmbetele răsună de fiecare dată foarte bine: muzical, scriitoricesc, teatral sau ce orice alte forme artistice mai iluminează chipurile empatice ale convivilor obişnuiţi. Puţine repere de similară percutanţă şi ambient fast am văzut în ţărişoara mea, bătută în lung şi-n lat: probă fiind cei aproape jumătate din clienţi care vin de la Timişoara special pentru atmosfera aparte de aici.

Cele deja 20 de titluri ale editurii datagroup au fost prezentate cu drag şi primite (ba chiar şi achiziţionate) cu încă şi mai mare plăcere de cei prezenţi, majoritatea având, după comentariile ulterioare, cerul gurii tare bine dedat cu mirodeniile spirituale. Nu am mai zis prezentate pe larg, fiindcă se simţea în aer crescând aşteptarea degustării frăţeştii beri Terapia, toate sortimentele clasice plus new born-ul Rubin gâdilând apoi celălalt cer palatal, mai pământesc, dar la fel de avizat, după entuziasmul “pacienţilor” Clinicii de bere care stăteau la rând frumos şi cuminte după încă un tratament recomandat cu umor de Gabi Lung, consilier priceput şi convingător în domeniu.

Am fost rugaţi să revenim şi sigur o vom face, cu titluri noi şi cu mai mulţi colegi – dar cu aceeaşi bucurie contagioasă.