Gusturi, păreri, dialog

Fiecare are dreptate în capul lui. Fiecare simte ceea ce simte. Fiecare crede în ceea ce crede.

Și atunci de ce mai discutăm? De ce mai dezbatem? De ce ne mai contrazicem?

Pentru că e o diferență majoră de sistem de referință și ce e valabil pentru noi, nu e neapărat valabil într-un cadru obiectiv.

Nu vorbim de cadrul unui adevăr absolut, omul nu a ajuns încă să aibă așa ceva, ci de un sistem de referință creat de niște date și criterii pe care societatea le consideră la un moment dat reale.

Numai aici intervine cunoașterea unui domeniu, accesul la nișe date, ascuțimea intelectului ce le corelează și așa mai departe, numai după ce părerea personală a traversat drumul de la sistemul de referință interior la cel, să-i spunem, public, fără să-și păstreze caracteristicile din interior. Continue reading

Cum se duc valorile personale pe apa slujbei

Ești băiat finuț, educat, cult, cu gusturi alese și ții mult la imaginea asta ba chiar ți-o cultivi cât se poate de grijuliu pe toate canalele. Comunici public doar cu persoane pe care le consideri cel puțin la fel inteligente și culte ca tine, ești atent la cum și ce vorbești, mai verifici și pe google câte o informație ca să fii sigur că nu zici vreo prostie, faci tot posibilul să nu-ți pătezi statutul cu nimic.

La slujbă nu e chiar așa că nu toți putem să facem ce visăm sau ce se potrivește cu nivelul nostru de rafinament. Așa că trebuie să pui umărul și la chestii mai populare decât ți-ar plăcea, mai o telenovelă penibilă, mai un talk-show pentru dorei și piți siliconate, mai o promovare de tractoriști, mai un serial stupid cu romi și așa mai departe. Na, e treaba ta și ți-o faci ca un profesionist.

La un moment dat ai însă surpriza să primești unfriend pe social media, să iasă oamenii fără tine la seratele culturale, să-ți răspundă fără entuziasm la telefon și așa mai departe. Te trezești într-o enigmă înfășurată într-un mister ascuns într-o ghicitoare, ce naiba are toată lumea cu mine? Unde e ruptura? Continue reading