Le Connaisseur

În Bucovina se mănâncă foarte bine pe la cârciume și hanuri dar se mănâncă foarte bine ce ne facem și noi acasă. Cum încerci vreo fiță venită și lăudată din/de lumea gastronomică elevată, cum îți vine să dai cu farfuria în cap bucătarului.

De asta, de fiecare dată când ajung prin vreo metropolă, îmi place să mănânc ceva din afara meniului tradițional. În tura asta de București aveam spre exemplu chef de-un burger bun. După ce m-au masacrat băieții miercuri seara cu un local hipsteresc, intim și călduț, dar cu o mâncare teribil de prost gătită (carne de miel făcută gumă, aluat de deep-fry tare de trebuia să-l spargi cu dalta, pui și cartofi fără gust, burger uscat, sosuri degeaba), am vrut revanșa.

Așa că am purces, tot cu ei, la switch.eat, unde cică ar trona printre cei mai buni burgeri din capitală. După ce camarazii de arme au admis ca experiența din seara anterioară a fost de toată varza, dezamăgitoare și pentru ei, care cu 2 săptămâni înainte mâncaseră acolo foarte bine, am trecut la comandat minuni.

Au venit niște burgeri buni, mari, cu carnea zemoasă și sosuri pe cinste în ei, pe lângă ei și în niște boluri mici mici și drăguțe. Ei, aici a intrat în scenă, EL, DANI, LE CONNAISSEUR:

-Oare ce-o fi în sosul ăsta iute?

Gustăm toți din iuțeala respectivă. Mie nu-mi place baza, nici ca textură nici ca gust și nu mă apuc de analiză. Dani însă, cu ochii închiși și mâinile ridicate în aer ca pentru o orchestră imaginară, începe să molfăie încet și să-și vibreze papilele în sosul misterios.

– Simt, simt, simt stafide… da, stafide simt.

Na, acuma trebuie să vă povestesc că pe lângă ardeiul iute din sos, baza era formată de o cremă înecăcioasă și grosieră, destul de neutră ca gust și poate tocmai de aceea, neplăcută mie. De unde naiba primise Dani aroma divină a stafidei și gustul dulceag de strugure odihnit mi-era de neînțeles.

– Nu-s mă stafide…

– Stafide, stafide, îți spun eu.

– Mă Dani, dacă-n sosul ăsta-s stafide eu o să fiu teribil, da’ teribil de uimit.

– Le simt clar, indubitabil și sigur în toată gura.

Și așa a ținut-o un sfert de oră până când nu am mai rezistat și-am chemat omul să ne lămurească.

– Dom’le, din ce e sosul ăsta?

S-a lăsat o secundă de liniște peste jumătate de București, în așteptarea ingredientului. Pentru o clipă în sos era stafida lui Schrodinger. După o clipă nu a mai fost.

– Fasole, din fasole e făcut.

Întotdeauna o masă bună se termină c-un râs sănătos. În cinstea lui Dani, le connaisseur.

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

16 Comments

  1. Dani are simturi foarte ascutite.
    Fara sa gust acel sos, sunt aproape convins ca avea gust de stafide. Asta pentru ca Dani este un fel de Jean-Baptiste Grenouille al papilelor gustative.
    Asta nu inseamna insa automat ca erau stafide in acel sos.
    Nu numai stafidele dau gust de stafide.

    La fel cum mirosul floral de soc si gustul de citrice (lamaita si portocale) din noua noastra bere (Terapia Intensiv) este strict opera hameiului (de tip Citra si Cascade) precum si a procesului de fermentatie, idem se intampla si in creatia unui sos.
    Poti sa folosesti fasole pasata cu ceva prajeli stinse in Grand Manier si sa-l asezonezi cu diverse arome si condimente creole si gata, ai obtinut un gust dulceag-aromat de stafide coapte, fara ca acel sos sa fi vazut vreo stafida vreodata.

    Reply
  2. Hary, nici macar gust de stafide nu avea sosul ala. Era o chestie amara-iute care nu semana cu nimic din ce am mai mancat :))

    Reply
  3. Şi ca o mică, mică rectificare, am zis “stafide prăjite”, nu simple. Acum, nu-i vina mea că stafida prăjită are aceeaşi aromă ca fasolea infuzată cu ulei încins.

    Reply
  4. N-avea nicio cea mai mică legătură cu stafidele, în nicio formă de preparare :))). Poate o fi gustat ceva de pe lângă…

    Reply
    • Vlad, poate pentru tine nu a avut nicio legatura cu stafidele sosul acela, dar sunt convins ca pentru Dani DA. Si acest lucru este cel mai relevant.

      Ideea este urmatoarea.
      In general, atunci cand cineva descrie o mancare sau o bautura, nu ai cum sa-l contrazici ca nu este asa, doar pentru ca tu nu simti acelasi lucru. Pur si simplu nu exista un sistem de referinta obiectiv pentru a face asta.

      Oamenii interpreteaza gusturile si aromele diferit. Ba chiar acelasi om, in situatii si imprejurari diferite, interpreteaza acelasi fel de mancare identic preparat, diferit din punct de vedere al gustului. La fel se intampla si la bautura. Depinde mult de ce ai mancat inainte, de cum te simti (starea emotionala) si de ce asteptari ai de la mancare sau bautura.

      Nu vrei sa stii ce gusturi si arome diferite am auzit ca are Terapia Platin. Unii simt o tenta de busuioc, altii spun ca are gust usor de petrol sau de strimfi nespalati (descrierea lui Animaloo e antologica), altii spun ca e amara, ca e dulce, florala, fructoasa. Am auzit toate descrierele posibile … :))
      Ideea este ca toti au dreptate.

      Iar la final tocmai tu, care ai cultura gastronomica si stii cum e cu gatitul si cu aromele din mancare, ai incercat sa aduci dovada suprema ca ai dreptate, demonstrandu-i lui Dani ca sosul nu are cum sa aibe gust de stafide, pentru ca nu contine stafide. Serios? :)))

    • Mie îmi place la nebunie cum te arunci tu și analizezi și protestezi și aperi subiectivitatea și gusturile, deși de multe ori, lipsindu-ți elementele principale, tragi niște concluzii total pe lângă întâmplare :)))))

      În cazul ăsta de exemplu, eu/noi nu am ținut să-i demonstrăm lui Dani nimic, el a vrut să ne arate fără urmă de dubiu că simte aroma stafidelor și tot el a tot decretat să se cheme bucătarul până am cedat și i-am făcut pe plac, gândindu-mă ce-i drept și la momentul funny ce o să urmeze. N-a fost pentru nimeni de la masa aia un prilej de demonstrat ceva ci doar de bună dispoziție, iar poantele ce au urmat, cu fasolele pe care Dani le prinde din aer la filmul de seară, crezând că-s stafide, au fost delicioase :)))

      Nu a fost o lecție, nu a fost un atac, nu a fost decât fun între băieți, la care te-ai fi prăpădit de râs dacă ai fi asistat. Trebuia să-i zic lui Dani să scrie un PS, cum că nu a fost rănit, atacat și deranjat în niciun fel în timpul stafidelor/pardon fasolelor :))))

    • Acum aflu şi eu de termenul “ştrimfi”. Am căutat în Dex, recunosc.
      Iniţial am crezut că ai vrut să scrii “ştrumfi”. Nu înţelegeam.
      Ştrumfi nespălaţi…wtf? Habar nu am ce gust au ştrumfii. Cu atât mai puţin ăia nespălaţi 🙂

    • Ma uitasem pe dex la strimfi dar ma gandeam ca na, de ce sa botezi ciorapii:)) si ca or fi ciorapi d-aia lungi “cu totul”

  5. Vlad, daca as fi fost cu voi la masa cu siguranta v-as fi stricat petrecerea pentru ca v-as fi tinut o teorie despre gusturi si arome ca nu s’ar mai fi distrat nimeni. 🙂
    Asa sunt eu, sufletul petrecerii. 🙂

    Reply

Leave a Comment.