Eu părintesc
Tu părintești
El părintește
Noi părintim
Voi părintiți
Ei părintesc
Nu știu de ce nu are loc verbul ăsta în dicționar, că activitatea respectivă îți mănâncă și îți vrăjește zilele o porțiune consistentă din viață. Declar solemn că-i deschisă revoluția lingvistică pentru ”a părinti” și că voi lupta cu toate puterile pentru folosirea lui în masă și în dicționar.
-Ce faci azi, coane, ieși la o bilă?
-Nu pot, jupâne, că părintesc până diseară.
PS. Păi dacă scriitorii nu îmbogățesc limba, cine să o facă?
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
iar cuvantu parintesc, exista imbecilulu, vezi mai sus in dictionar. inventează el domne, auzi, cuvinte :))))))))))))))))
Ca verb, idiotule – nu ești în stare să citești trei cuvinte? Plină țara de analfabeți funcționali cu păreri pe net.
Eu nu înțeleg masochismul colegilor și nu văd lăturile tale drept discuție (nu mă refer la comentariul ăsta ci la peste ce am dat în moderare) așa că din partea mea ai de-acum drumul deschis direct spre spam.
Că ne mai.. pe noi de râs când aberează schizofrenie întruchipată e una, dar cine a zis să-l scoatem din spam? În trash şi spam e locul, nu să-l vadă lumea 🙂
Păi nu vreau să le văd nici eu, fiind o ființă atât de nobilă și sensibilă încât mă simt aiurea să râd de cineva cu atât de adânci probleme mentale – de asta, dacă aveți chef să-i explorați idioțenia, mergeți direct în trash 🙂
Serios zic, de multe ori am simţit că limba română este prea săracă. Avem nevoie de 3-4 cuvinte pentru a exprima ceva banal, pentru că nu există termen care să definească banalitatea aia.
Măi, nu le știm pe toate… nu știu dacă e vreunu să știe întreg lexicul limbii.
Asta-i una și a doua ar fi că frumusețea nu stă neapărat în sinteză și cuvânt unic, comoditatea comunicării da – frumusețea nu.
Evident că nu le ştim pe toate. Dar mă refer la alea care definesc banalul, cuvinte peste care sigur am fi dat, dacă existau. Exemplu: mă uit la iUmor (e o emisiune pe Antena). Văd un număr, un glumeţ şi primul lucru care îmi vine în minte e “cheesy”. În română, nu pot traduce cheesy într-un singur cuvânt. E ceva ieftin, răsuflat, care îţi lasă o stare de jenă pentru că glumeţul încearcă prea tare.
Îi ascult pe cei din juriu (Cheloo, Bendeac, Delia) şi niciun calificativ dat de ei nu compensează pentru cheesy. Şi dacă nici ăştia trei nu ştiu multe cuvinte…
Nemtii nu au problema asta. Daca nu exista un cuvant, compui un nou termen si toata lumea e fericita. 🙂