Nepoții noștrii sunt ultima generație care va mai ști ce înseamnă mâncare adevărată iar noi suntem ultima generație la care mâncarea apare în toate formele ei, de la cea a trecutului până la cea a viitorului.
De la triburile izolate prin ultimele jungle virgine ale lumii, care gătesc ca acum o mie de ani, la mâncarea tradițională din bucătăria rurală, la semipreparatele și fast-food-ul urban, la fine dinning-ul artistic din restaurante michelin, până la mâncarea viitorului ambalată prin pachete și pastile de astronauți, noi știm mâncarea așa cum a fost și cum va fi.
Suntem prea mulți și creștem rapid. Pentru orice altă specie reglajul se petrece natural – când numărul de consumatori depășește resursele, surplusul moare de foame. La noi nu se pune problema așa ci se caută soluții.
Până acum extinderea producției a fost răspunsul la toate, dar prețul plătit de mediu pentru asta începe să atragă schimbări îngrijorătoare pe termen lung. Chiar ignorată perspectiva ecologistă rămâne cea fizică, a spațiului limitat – o fi mare planeta, dar e finită.
În ultimele decenii agricultura și creșterea animalelor s-a schimbat masiv, mai mult condusă de considerente economice decât de conștientizarea limitărilor, dar drumul va continua oricum pe făgașul eficienței maxime și, din păcate sau din fericire, a ignorării gustului.
Paralel, omenirea va trebuie să rezolve și pierderile masive de mâncare (se aruncă incredibil de mult) iar asta o va face prin mărirea termenului de valabilitate la maxim – conservare și deshidratare. Da, o să ajungem la pastile de mâncare și atunci nu se va mai arunca nimic ba, mai mult, o să se poată produce exact atâta mâncare câtă trebuie. E un rezultat normal pentru o omenire supra-populată, nu e nimic tras de păr și nici tragic.
E fascinantă și cercetarea actuală pe două nișe cât se poate de opuse.
Prima caută surse de hrană alternative, creșterea intensivă a ierbivorelor mari nefiind tocmai culmea eficienței sau ecologismului, și prezintă variante ca lăcusta drept sursă viabilă de proteină.
A doua încearcă să contracareze pierderea gustului în procesul de fabricație și conservare. De la laboratoarele din spatele banalului fast food și a potențiatorilor de gust, prezenți din ce în ce mai mult prin produsele de pe piață, până la cercetarea high tech care încearcă să păcălească direct creierul și să poți programa ce gust vrei să simtă indiferent de ce bagi în gură.
Am zis mai sus din păcate sau din fericire.
Pe de o parte pierzi o dimensiune cultural-istorică și-o artă.
Mâncarea a modelat de-a lungul timpului atâtea aspecte ale umanității încât e departe de a fi doar combustibil – din rețetele unui popor îți poți da seama de o sumedenie de lucruri despre nație iar din ce mănâncă și cum așează masa un om, de o sumedenie de lucruri despre el.
De fiecare dată când am norocul să gust ceva nou, mă duce gândul la cum a ajuns felul acela acolo și de unde vine. Cât despre arta din farfurie, mi-e greu să nu o consider așa când mâncarea poate fi parte definitorie din cultura unui popor, când mâncarea leagă familii, prietenii și comunități, când mâncarea oferă la fel de multă revelație, satisfacție, uimire și exaltare ca orice altă formă de expresie artistică.
Pe de altă parte câștigi timp, sănătate și bani.
Obezitatea și suita majoră de probleme ce vine la pachet cu ea sunt o problemă pe cât de reală pe atât de accelerată. Când plăcerea molfăitului de bunătăți e înlocuită cu înghițirea seacă a unei pastile, lăcomia și mâncatul compulsiv dispar (la fel și timpul consumat pe ele).
Indivizi mai sănătoși, mai stabili psihic (variația dispoziției unui consumator de dulciuri/suc e certitudine demonstrată), cu timp și bani mai mulți (mâncarea aruncată de fiecare înseamnă bani din buzunari iar mâncarea aruncată de magazine înseamnă adaos mai mare) – nu sună rău nu?
Nu e un viitor tragic și nu ăsta e sensul articolului ci unul mult mai actual. Dacă știi că peste un secol ce consideri tu acum o plăcere normală va fi rezervată regilor, mogulilor și traficanților de friptură, te uiți mai atent la blid.
De asta mă strâmb eu la mâncare mediocră, mă enervez la restaurante care-și bat joc de farfurie pe banii mei și arunc fără regret o chestie pe care tocmai am gătit-o vreo patru ore dacă nu mi-a ieșit cum am vrut – pentru că de fiecare dată când mă mulțumesc cu ceva fără gust mi se pare că-mi bat joc de un privilegiu regesc.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
Eu sunt convins ca in tarile dezvoltate economic mancarea naturala, pur biologica si ecologica nu va disparea, dimpotriva, se va mai dezvolta. Din pacate acest lucru se va intampla pe spinarea tarilor slab dezvoltate, care vor furniza resursele necesare tarilor bogate.
Ceeea ce spui tu se va intampla doar daca democratiile bogate economic vor intra intro recesiune fara precedent, adica daca societatea de consum de tip liberal va suferi o lovitura fatala si se va instaura un nou sistem global, mult mai preocupat de bunastarea tuturor oamenilor de pe aceasta planeta.
Nu, schimbarea va fi la fel de naturala si normala ca cea spre masina electrica.
La nivelul acesta, nu exista schimbari firesti si naturale. Nu vorbim de salturi tehnologice aici, ci despre schimbari de paradigme, de valori definitorii pentru calitatea vietii cetatenilor.
Din punctul meu de vedere constructia/trecerea la masina electrica are legatura mai mult cu schimbarea de mentalitate cu privire la poluare/resurse decat cu evolutia tenologica.
Da, asa este. Trecerea la masina electrica va fi accelerata de nevoia tot mai mare a cetanilor (din tarile dezvoltate) de a avea un mediu inconjurator nepoluat. Introducerea pe piata a masinii electrice a fost ingreunata in trecut de industria extractiva, insa incet incet presiunea politica asupra constructorilor de masini si imputinirea resurselor naturale, isi arata efectele.
Acelasi fenomen se intampla si cu mancarea. Datorita faptului ca oamenii din tarile dezvoltate sunt tot mai informati cu privire la nocivitatea pe termen lung a alimentatiei sterile si hiperindustrializate, cererea pentru mancare naturala, ecologica si biologica este in continua crestere.
De aceea am spus ca trendul nu este spre “pastile” ci dimpotriva spre “eco si bio”.
Vorbim despre si ne raportam la tarile dezvoltate economic, din care facem si noi parte, pentru ca ele sunt cele care “domina” politica si oranduirea mondiala.
Si atata timp cat aceasta dominatie sta in picioare, solutiile adoptate vor fi adaptate la cererea si nevoile cetatenilor din tarile puternic dezvoltate economic.
Tarile slab dezvoltate economic, vor fi nevoite sa-si vanda resursele naturale tarilor bogate, pentru a primi in schimb mancarea artificiala si ieftina la plic, pentru a combate foamea. Industria alimentara din tarile bogate se dezvolta si castiga piete noi de desfacere, iar cetatenii din aceste tari vor avea acces la resursele naturale din toata lumea.
Asta spuneam, atata timp cat societatea de consum este functionala si nivelul de trai al cetatenilor din tarile bogate este in continua crestere, cererea pentru alimente biologice si mancare naturala va creste. Insa acest lucru se va intampla pe spatele tarilor subdezvoltate, care vor fi nevoite sa-si vanda ieftin resursele naturale.
De aceea strategia tarilor puternic dezvoltate economic, nu este sa incurajeze dezvoltarea economica a tarilor sarace.
Se stie ca nu poti hrani sanatos si calitativ toti oamenii de pe glob, pentru ca nu exista resurse naturale suficiente.
Doar un colaps al societatii de consum si al politicilor liberal-democratice, poate schimba aceasta oranduire mondiala in care tarile bogate, le exploateaza pe cele sarace, ca sa se poata dezvolta in continuare.
Ceea ce se intampla acum in Orientul Mijlociu si in alte parti ale lumii a treia, este o revolta autentica a celor exploatati si subjugati, cu scopul de a destabiliza si chiar darama sistemul vestic, care nu ofera nicio perspectiva celor din afara lui, celor care sunt tot mai multi si tot mai dependenti de ciolanul aruncat de cei bogati.
Cel putin asa vad eu lucurile. 🙂
Ar fi mai bine dacă s-ar renunța la mortăciuni, adică la consumul de carne.
Esti Vegi? Sau doar ipocrit? 🙂
Momentan consum și carne, dar vreau renumț treptat. Adică pe măsură ce voi deveni un mare yoghin. Prima fază va fi pește, apoi ovo lacto, apoi am să le înlătur și p astea și rămân doar pe vegetale. Apoi cine știe, poate voi ajunge ca Pralea Jean din India, nu se știe.
Nu mai sunt creștin,mă piș pe toți evreii, Europa și America sunt înrobite de doctrina materialist-realist iudaică. Dar eu am descoperit adevărul și cred că voi pleca in India să mă specialuzez mai bine cu niște guru.
Tu, Hary, se vede că ești neamț, vorbești cam prea mult. Îți plac cuvintele. Însă cuvintele rămân doar…cuvinte.
Prost nu ai fi,dar ești subjugat iluziei materialiste
Auzi,am și io o rețetă de popcorn cu flori de dafin și iaurt grecesc cu căpșuni prăjite în tigaie. Poa să o facă, bucătaru ästa al vostru, Myhunger? :)))))))
Enjoy this link (not literally): http://www.attn.com/stories/6565/kill-free-meat-products
I’m in.
Hary, ai dreptate sută la suta dar vorbești despre acum – dacă vrei să menținem paralela cu auto, vorbești despre momentul în care a început cursa pentru motoare mai economice și emisii mai puține, adică de prima etapă.
Da, acum trendul societății dezvoltate merge spre alimentație bio, dar asta e doar prima schimbare de mentalitate – pe măsură ce ideologia va deveni pentru generațiile următoare mai importantă decât gustul, consumul de carne va dispare și privirea se va întoarce spre suprafețele defrișate pentru agricultură și tot așa… până la pastile.
Și dacă vrei un semnal al schimbării balanței de la gust spre ideologie uită-te la curentul raw-vegan (chiar dacă e orientat spre ingredientul curat, de calitate, gândirea bio de care zici tu, e reprezentativ pentru scăderea importanței gustului față de ideologie – fără preparare termică micșorezi cumplit gastronomia).
Nu impartasesc viziunea ta despre viitorul mai indepartat, in ceea ce priveste viitorul gastronomiei in societatea de consum.
Gastronomia in tarile dezvoltate este in continua dezvoltare si diversificare. Face parte din oferta de baza a entertainmentului de tip occidental si este pe acelasi pilon cu spectacolul sportiv, concertele de muzica si parcurile de distractii. Gastronomia nu va fi ingropata, atata timp cat exista cultura vestica orientata pe satisfacerea placerilor.
In opinea mea curentul raw vegan nu este un semn ca ideologia va invinge placerea, ci un semn ca cultura gastronomica se diversifica, cu ajutorul ideologiei.
Nivelul de trai in societatea de consum se defineste prin capacitatea cetatenilor de a-si satisface dorintele si placerile lumesti. Placerea de a manca bine si gustos, nu are cum sa fie inlocuita cu vreo ideologie culinara sterila, axata pe pastile, indiferent cat de sanatoasa ar fi. Stimularea simturilor gustative si olfactive ofera placere si satisfactie imediata.
Oamenii prefera sa renunte la cativa ani de viata, pentru micile si marile placeri ale vietii. Satisfacerea placerilor usor accesibile bate orice ideologie, in societatea de consum. 🙂
De aceea cred ca este aproape imposibil ca pastilele sa inlocuiasca restaurantele in viitor.
Insa totusi, ar mai fi un scenariu in care in viitorul indepartat pastilele vor putea inlocui mancarea adevarata si restaurantele. Dar nu din motive ca sunt mai sanatoase si prelungesc de 3 ori viata oamenilor.
Acest lucru se va intampla doar atunci cand restaurantele virtuale, in care oamenii vor putea savura virtual un Steak de vita Angus dry aged vor fi in masura sa le inlocuiasca calitativ pe cele reale. Acelasi lucru e valabil si pentru celelalte placeri, gen consum de droguri, alcool, sex etc.
Satisfacerea placerilor nesanatoase va fi inlcuita in viitorul apropiat de cele sanatoase si va disparea din viata reala a oamenilor doar daca poate fi compensata virtual. Asta ar fi conditia pentru schimbarea pe care o prezici tu, daca societatea de consum de tip vestica nu va disparea nici in 100 de ani. 🙂
Foarte bun articolul.
In timpul asta, in Romania : “da” tu cand te insori, maica ? da” tu cand faci 20 de copii, ca uite, eu asa am facut, mai maica mai…”
Cred ca e inutil sa spun mai multe, nu ?
Vad o gramada de romancute…..nici nu au 18 ani si sunt cu burta la gura…tot mai multe in ultima vreme, serios, anul trecut nu vedeam atatea….din astea albe, nu negre, in caz ca voiati sa aduceti asta in discutie… 🙂
Ideea e ca omenirea e plina de retardati care se inmultesc fara sa gandeasca. Ca na, pula nu stie carte… Asa ca, suntem pierduti deja, oricum. Asta deja cred ca e evident.