Noaptea trecută am avut un vis intens. Cel mai intens pe care mi-l amintesc. Toate detaliile erau bine conturate, părea real; amănunte observate şi simţite la fel de conştient ca atunci când sunt treaz.

Eram în excursie pe Lună, însoţit de trei femei, apropiate şi foarte apropiate, care există şi în viaţa reală. Nu are rost să le dau numele. Excursia era foarte bine organizată, în vehiculul care ne transporta la suprafaţa Lunii a existat şi a patra femeie, pe post de ghid. Dar fiind o prezenţă de câteva secunde, nu am socotit-o în titlul articolului.

Vehiculul se mişca la fel ca un elicopter (sau o libelulă, depinde cu ce sunteţi mai familiarizaţi), dar era foarte silenţios. Nu îmi amintesc să-i fi auzit motorul în timpul călătoriei. Cel mai probabil era un vehicul asemenea celor din Familia Jetson, deşi nu am reuşit să îl văd din exterior. Priveam pe geam, în timp ce ghidul ne explica scrupulos obiectivele turistice.

Îmi amintesc o alee asfaltată, cu stâlpi de iluminare pe margini. Stâlpi normali, cum avem şi pe Pământ, doar că păreau vechi şi prăfuiţi. Am traversat perpendicular aleea, am trecut peste câteva statuete kitschoase, până am ajuns deasupra unui cerb. Era viu, din carne şi oase, înconjurat de iarbă verde, proaspătă. Ghidul ne-a explicat că suntem într-o bulă imensă aprovizionată cu amestecul de aer optim vieţii.

În bula respectivă era şi un oraş populat, doar nu am parcat în mijlocul câmpului. Am intrat în oraş, nerăbdător să vizitez cât mai multe. Eram conştient că mă plimb pe Lună, doream să gust fiecare moment. Ajung împreună cu cele 3 femei în dreptul unei străzi şi dăm să trecem. Pe la jumatea străzii, vedem o maşină de poliţie şi doi poliţişti. Ne fac semn să venim la ei. Pfaaa, nu aveam trecere de pietoni, traversasem fraudulos.

Ajungem în dreptul poliţiştilor şi ne iau în primire, amândoi ca para focului de supărare. Erau români sau îi învăţase cineva foarte bine româneşte. Cică să ne dea amendă. Surprinzător, ideea de amendă mi-a surâs. Voiam să îi fac poză şi să o postez pe reacţii. Vă daţi seama cât de bună era? Amendă primită pe Lună?? Wow!
Dar când să ne ceară buletinele, o văd pe una din cele 3 femei că le întinde câteva bancnote de un leu.

Mă, şi la cât erau de porniţi şi plini de spume, se cuminţesc amândoi. Devin chiar o idee joviali. Când i-am văzut, parcă mi s-a făcut şi milă. Cum, frate, vă vindeţi pentru câţiva lei? Am scotocit prin buzunare şi le-am întins încă 10 lei. Luaţi de-aici, să v-ajungă! Vă guduraţi la mărunţiş? Luaţi de la mine 10, că nu-s chitros ca astea trei.

Nu mai aveam poză cu amenda, dar măcar am scăpat rapid de necaz şi puteam folosi restul timpului pentru vizitat oraşul de pe Lună. Întâmplarea a făcut să fie şi o clădire măricică în zonă (ceva magazin sau hotel). Când au văzut femeile clădirea, le-a venit ideea să intre rapid până la baie. Eh, asta este, aşa e cu femei pe drum. Primul obiectiv turistic vizitat este veceul, oriunde ar merge. “Două secunde. Venim imediat!” au zis.
Şi-au stat, şi-au stat, şi-au stat, şi au mai stat, şi iar au stat… până s-a terminat visul.

Oare ce să însemne toată treaba asta? Vreun mesaj venit din zone extraterestre?