Mă duc ieri în Mall Promenada să încurajez doi prieteni talentaţi în arta pălitului de bile cu băţul. De fapt, am avut impresia că vor să ne jucăm împreună, nu-i bântuie gândul competiţiei. În fine.
Plătesc ai mei ditai taxa, se înscriu în concurs; eu mă duc pe terasa mallului să îi aştept cu o blondă rece. Îi ştiam că sunt buni, m-am gândit că într-o oră cel mult îi rezolvă pe toţi.
S-au întors după vreo două, cu scor identic: 2-10. Fiecare a jucat în faza preliminară cu doi adversari şi a pierdut meciurile cu 5-1. Asta este…se mai întâmplă să câştigi 2 meciuri din 12. Zi cu ghinion.
Ce m-a surprins însă într-un mod neaşteptat de plăcut a fost povestea lor de după turneu:
-Era un băiat care ne-a explicat regulile la începutul concursului
-Aha…tare
-Da, părea că se pricepe, că a mai jucat aşa
-Îhîm…
-Şi purta un tricou cu REACTII.RO
-Ce mă??
-Da, mă. A zis că vă ştie. Se numeşte Reds, Red, ceva de genul ăsta.
Aşadar, dragi cititori, undeva acolo, în jungla bucureşteană, există un tricou inscripţionat REACŢII.RO
Şi cineva îl poartă cu mândrie!
Hahahahaha, hahahaha. Ce? Prieteni cu care joci matale biliard s-au dus la un concurs unde explica regulile Red?
Pe viitor să le spui așa – până nu te bat pe tine cu 50-0 cu o singură mână, să se ducă acolo doar ca să învețe (eventual dacă joacă chiar cu Red să-l roage să le explice puțin pentru că omul are gena de profesor in adn) și dacă dau cumva de un jucător care are tricou reactii.ro (nu-s mai mult de o duzină în toată lumea să aibă onoarea asta, me included) să le pupe tacul precum moaștele de sfinți.
Cât despre Red, dușmanul meu de moarte pe postavul verde, au trecut secole de când nu ne-am înfruntat și fierbe deja universul, dar găsim noi loc și timp să aliniem planetele…
vrem poza cu tricoul…:))
naiba știe prin ce cutie e (ca să nu spun că mi-ar veni probabil doar pe-o mână…), a trecut multă vreme de când a fost purtat în legendarul turneu de biliard organizat de reactii.ro, amintit în povești nemuritoare drept cel mai frumos turneu de biliard organizat vreodată….
Două amendamente la comentariul maestrului Popa… nu am înțeles dacă unul din cei care poartă tricou Reacții.ro se poate intitula jucător ( și aici nu mă refer la mine ci strict la el :)) ) și de ce trebuie pupat tacul… de obicei se pupă sigla de pe tricou! :))
Cam atât de la mine… mi-ați trezit melancolia blegoasă, vreți musai să bocesc tocmai acum, când aproape uitasem de unul din cei mai aprigi dușmani în viață… fi-v-ar tacurile strâmbe de Muscoi auto-intitulați, că iar o să-îmi aduceți aminte de bătăile crunte încasate căndva… în negura timpurilor!
‘ți-ai naibii de simpatici!
Buna asta. Trebuia sa-i faci o poza lui Red cu tricoul. Daca nu mai gaseste Vlad unul sa-l pozati, roaga-l sa faca o poza celui cu “V”. Si daca nu il mai are, i-l pozez eu, cado’ :).
Cat despre bile, sper ca prietanii tai nu au avut ghinionul sa joace cu Red, dar daca l-au avut, atunci se pot marketa ca i-au luat un joc. Tot e ceva…
ăla cu V îl am, că ăla încă îmi vine ba chiar am impresia că l-am purtat recent la o partidă de biliard (recent – în ultimele 12 luni :)) ) da nu știu dacă are scris și reacții pe el…
Red nu a participat din ce am inteles de la ei. Doar a explicat regulamentul la inceput. Ai mei si-au luat bátaie din prima runda de la unii de 20 si-un pic de ani 🙂
Btw, in curand RED o sa-i ceara curand drepturi de autor lui Morgan Freeman (sau Frank Darabont, regizorul, sau Stephen King, autorul) pentru utilizarea numelui sau fara acord in “The Shawshank Redemption”.
Pana la urma, e dreptul lui, nu-i asa?
E cazul sa ne facem tricouri noi cu reactii.ro. :)))
Doriane, tacul se pupă că-n el stă esența și forța biliardistică, sigla e doar o recunoaștere a lor.
Căt despre dacă pot fi numit jucător, e drept că nu prea merge. Vrăjitor, Mag, Artist, Vijelie, Duh, astea se potrivesc mai bine stilului meu de joc și rar sunt cei care-mi zic simplu jucător :))))
Ia uite cum se trezi crudul Pinguin de Dobrogea, ca un balaur adormit în măruntaiele muntelui și deranjat de pocnetul bilelor.
Să vezi ce prăpăd fac în februarie printre biliardiștii capitaliști, că mă ține până atunci antrenamentul de luna asta :)))
Coane… m-ai prins! Mă bucur că ți-am (re) găsit vorbele de duh, acele reacții acide dar pline de umor, transmise nouă, muritorilor de rând, prin vibrațiile unei tastaturi mistice… Toate cele bune prieten drag și în mod cert ne mai auzim ( vedem ) noi cândva!
Obligatoriu, Doriane, trece prea mult timp… lasă că vedem noi cum facem anul ăsta, să ai pe cine-ți încerca veninul dobrogean la masă 🙂