Șoimul maltez

Am fost în Malta primăvara, o alegere de înțelepciune discutabilă.

În poză vedeți portul Marsaxlokk (Marșașloc îi zic localnicii) a cărui apă învălurează în disonanță cu restul nuanțelor mediteranene, indiferent de anotimp.
Dar este o culoare perfectă pentru ursuzul port îmbâcsit de motorină arsă și măruntaie de pește. Te simți parte din povestea bazarului tainic, deschis doar aventurierilor inițiați.
O îngălare exclusivistă de iz nord-african, unde solzii sunt puțini și valoroși, diferită de abundența bazarului turcesc.
Continue reading

Povestea Datagroup de la A la Z – cărți, mâncare, băutură și voie bună!

Eu…  

Eu, Baraba, am fost primul și ultimul din Babylon. Mi se spune uneori și Magistrul de la malul vieții, dar astea-s doar Umbre în memoria timpului.

Important e că vedeam tot în jurul meu, de la mic, la mare, de la mare, la mic. Ochii mei băteau de la Pustiul celui de-al 9-lea cer, tooocmai până la Neamul de sub tufa de iasomie.

Așadar, purtat de Valsul Sângelui, din străbuni în străbuni, am să vă spun o poveste demnă de Istoria comicului românesc, una despre cărți, mâncare, băutură și voie bună! Continue reading

Gânduri despre module…

Apple launches its own book club, 'Strombo's Lit,' in the Apple Books app |  TechCrunch

Discuția despre module a început la fel de brusc ca orice discuție despre tot ce înseamnă educație în ultimii (nici nu mai știm câți) ani. Deodată, cuvântul zbura peste tot în jurul meu și se crease un zumzet de nestăpânit: semestre – module – semestre – module. Pentru o clipă, m-am gândit că s-ar putea să fie doar un zvon trecător, ca multe altele. Apoi am văzut ordinul de ministru referitor la structura anului școlar 2022-2023 și mi-am dat seama: sunt în ea până peste cap.

De atunci, mintea mea strecoară mii și mii de gânduri, planuri, indignări, porniri și multe altele, de s-a făcut mai roșie ca o plită încinsă. Poate cineva care nu știe cum se iau deciziile în învățământ se gândește că am fost întrebați înainte sau poate că aveam măcar habar despre asta. Drept e că nici acum nu știu foarte bine despre ce este vorba. Din câte văd, nici cei care au născocit treaba asta nu stau mai bine cu informațiile. Încă se lucrează…
Continue reading

Dictatura sanitară vs cea criminală în mintea șoșocianului de serviciu

razboi dictatura

Ni s-a spus să purtăm o cârpă pe gură, să facem o injecție la șase luni și să nu ne aglomerăm ca vitele unde nu e neapărat necesar ca să moară cât mai puțini dintre noi.

Ați sărit în sus, ăștia care au purtat toată copilăria fular în șapte straturi și vă îmbrobodiți copiii ca pe mumiile egiptene să nu-i tragă curentu, că va taie oxigenu pânza aia folosită de zeci de ani de milioane de medici în operații. Lor nu le taie, numa la creiere mari consumatoare ca ale voastre se întâmplă.

Ați sărit în sus, toți ăștia vaccinați pe vremea lu Ceașcă cu vaccinuri stocate cum se nimerea și făcute cu un singur ac pe toată clasa, că nu știți ce e-n el, că e experimental, că vă cresc solzi pe coadă și vă usucă ouăle nepoților. Nu v-ați gândit o clipă – bre, e nou, dar s-au vaccinat câteva sute de milioane, asta înseamnă mai multe date decât au medicamentele aprobate după zece ani de testări. Nici la – dacă pe o parte ragem că nu știm ce face, de unde aceleași vite care spun asta știu că o să le crească solzi pe urechi și dau sterilitate peste 3 generații? – nu v-ați gândit.

V-ați repezit să vă scoateți hârtii false, să cereți certificate de la ăia pe care-i înjurați, să dați banii ca să vă facă injecții la chiuvetă când vaccinul era gratis(asta în timp ce vă dădeați coate cu cât de fraieri sunt ceilalți), să strigați cum e cu Continue reading

Cina pe deal în Vojvodina

Ajuns în Vojvodina (Banatul sârbilor), vezi cum livezile cresc ordonat peste culmile dealurilor cu strășnicia dungilor colorate care definesc drapele. Verde viu, roșu fructat, siropat, rumeniri întinse sub cerime să prindă toate picăturile de soare.

Foamea sârbească ți se înfiripă doar privindu-le brazda și rodul. Apoi îți cucerește toracele sufletului, umflată de tihna caselor bănățene/voivodinene; casele așezate cu credință serafimică fix în buza drumului, lipite de caldarâm. Atunci când scoți mâna pe geamul mașinii, de fapt să o bagi prin fereastra caselor, să mângâi cozonacii și pulpele fierbinți.

Primul oraș ieșit în cale, Vršac/Вршац sau Vârșeț, cum îi spun bănățenii români, iar în Vârșeț ne oprim la Etno House Dinar, ținta desfrânărilor pantagruelice.

Continue reading

Campionatul European de Politică

Euro 2020 jucat în 2021 le-a lăsat tuturor răgaz să scrie scenarii, să coacă idei, să prăjească gogoși la care flămânzii împletesc cozi eterne.

După ce turneul va fi terminat și toți jucătorii tolăniți la umbra munților de bani, noi, codașii, vom rămâne cu un gust ciudat – gogoșile astea sunt umplute cu politică, nu cu fotbal.
Politică râncedă de care nu ar trebui să ne pară rău, odată șutată spre groapa de gunoi.
Continue reading

Lipitura proastă

Într-un gând trecut-au anii și mi-au răscolit fiorii. Nu le-am înțeles menirea căci răscoala apriori m-a lăsat cu mintea seacă să privesc în zări cocorii.

Ori sunt berze, ciori vopsite, cuci cu pântece lipite; nu le judec falsitatea știind că mi-au lipit și mie cioburi, zdrențe de menire, toate zburătoarele survolându-mi poalele.

Fiind paiața răscusută, un deșeu de lipituri, știind că orice neștiută mi-a lins sufletul pe colțuri, pot doar să mă-înec în zare cu găinaț de zburătoare.

O fi barză, o fi cuc, limbile se taie-n colțuri și de sânge m-au umplut peste sufletul secat, pirpiriu și dezolat.

Multe cuvinte stupide, eufemisme: eschivele vieții livide. Treceți, păsări călătoare! Și dacă m-ați prins de poale, strângeți gheara peste moale! Să se spargă fudulia, să vă umple ghearele, sufletul și palmele. Căci cu palma veți jura: N-am văzut în viața mea așa lipitură proastă de menire peste viață.

Cântecul cireșilor

Am făcut poza săptămâna trecută, în parcul Herăstrău. Fără editări și filtre; cireși reali, oameni reali și (probabil) vaccinați ieșiți după multă vreme la o gură de viață.

Pentru mine a fost încă un motiv de a-mi pune la îndoială bunătatea sufletească, chiar și calitatea materialului ce-mi dă formă și face umbră pământului. Imaginea înălțătoare a învierii neamului nu m-a umplut de fericire, nu m-a ridicat pe culmile extazului, cum ar fi fost normal pentru un bun creștin sănătos mintal.

După mai mult de un an, am înviat! Pășesc printre noi oameni reali, nu carcase ascunse în ambalaj monocolor și fără etichetă. Cireși reali care miros și cântă.
Continue reading