Momentul când realizezi frivolitatea simţirilor tale civice – orice aş alege, rămân tot hamster legat la ochi, într-un labirint orbicular.
2016, an electoral, aştept cu nerăbdare să-mi exercit dreptul democratic de a NU vota. O fi bine? Nu am certitudini, dar mi se pare gestul normal, cinstit.
Am verificat şi mitul ăsta al obligativităţii votului, mă refer la obligativitate morală, bineînţeles. Că e datoria ta, că nu eşti responsabil dacă faci altfel, că au murit tineri în piaţă şi în club, tooot desfășurătorul de lozinci leșietice.
Şi suprema “Dacă nu ai votat, nu ai dreptul să te plângi!” – Hai, serios. Ştii tu asta sigur, pentru că…
Mergi mătăluţă, stăpânul de drept al democraţiei, votează, fă ce vrei, dar lasă-mi drepturile mele în pace. Inclusiv dreptul de a mă plânge când şi cum am chef.
Înţeleg că eşti un miez uranic al societăţii civile, acţionar majoritar nu doar la tainele democraţiei, ci şi la moartea tinerilor (indiferent că sunt din piaţă, club, pe apă, pământ, Marte). Şi te-a învăţat pe tine cineva (nici tu n-ai habar cine) că scopul suprem a fost ăsta – În ziua alegerilor, să îţi montezi coarnele de bou, să te alături turmei de cornute, să vă adunaţi în piaţa satului şi să faceţi o balegă mare şi puturoasă.
Mai ţineţi minte ce se striga toamna trecută? “Toate partidele, aceeaşi mizerie!”. Eh, asta era aşa, la nervi. Se striga metaforic. Nu chiar toate partidele…
Haideţi să votaţi acum! Da, este dreptul obligaţia voastră cetăţenească. Haideţi să legitimați prin votul vostru aceeaşi mizerie.
Ce s-a întâmplat din toamna trecută şi până acum? Au apărut alţi oameni, alte formaţiuni politice? Ce s-a revoluţionat? În afară de faptul că un mare partid şi-a luat o cărămidă-n dinţi, iar ălălalt mare partid a profitat la modul cinic şi a împins pe scenă scârbavnici ca Buşoi.
Toată clasa politică românească este foarte preocupată acum de legile norvegienilor. Pe ale noastre le-am rezolvat, suntem aşii Europei. Dar primitivii ăştia de norvegieni…
Europarlamentarii noştri de ghiveci (sinonim cu vază), Buşoi şi Grapini, le ţin norvegienilor predici prin Parlamentul European.
Grapini vine şi cu date exacte. Matematică. “Conform studiului Blabla, copiii românilor sunt cei mai fericiţi din Europa. Iar ai norvegienilor sunt de-abi pe locul şase.” Serios că asta a zis. Am auzit-o la posturile de “ştiri”.
Mi-a ajuns până-n gât spectacolul de neam prost în care joacă votaţii noştri. Nu se mai satură să dezmiardă pulimea cu nesaţ. În ţara celor mai nefericiţi europeni care au făcut cei mai fericiţi copii, singura politică a rămas scărpinatul prostimii între coarne.
Matematică. Un om, un vot. Dar nu al meu!
Treaba cu votul e cam asa: votul, in mod normal, ar fi dovada minimei tale implicari cetatenesti in “exercitiul guvernarii” (tanananaaam… cuvinte din manual!). Daca tu, ca cetatean platitor de impozite si/sau TVA, faci alte lucruri pentru a contribui cumva la “meandrele democratiei” (te implici, iti cureti parcul, strangi semnaturi, faci plangeri la Primarie), refuzul de a vota se poate interpreta ca protest si nimeni nu are nimic impotriva.
Daca nu faci insa nimic, nu-ti pasa, nu votezi, dar te plangi… atunci nu vad ce legitimitate ai in exprimarea opiniei. Poti sa ti-o exprimi? Evident, e dreptul tau, dar argumentul “nu te implici, nu comenta” functioneaza la fel de bine si poate inchide cam orice spui tu, indiferent cat de coerent ar parea. Cum in cateva tari, votul e o obligatie reala, lucrurile pot fi si mai clare.
De altfel, lipsa implicarii e unul din motivele pentru care multi analisti politici care repeta niste lucruri de bun simt de ani de zile pot fi blocati foarte usor, prin apel la lipsa lor de activitate (si nu, nu e un fals argument – daca propui o solutie noua pe care nu ai testat-o sau la care nu ai contribuit, nu ai suficiente argumente ca functioneaza). Daca ai fost rugat sa faci ceva sau daca ti s-a cerut sa te implici (dar n-ai vrut pentru ca “tu nu te arunci in groapa cu porci”), daca nu votezi pentru ca “oricum sunt la fel” si nu te intereseaza cine e primar la tine in sector (si de ce nu-si face treaba) e ca si cand nu te-ar interesa unde merge o buna parte din banii tai. Deci, e mai greu sa le spui altora cum sa-i cheltuie pe-ai lor 🙂
Eu sunt cetăţeanul care plăteşte taxe, nu curăţă parcul, dar nici nu-l murdăreşte. (Dacă toţi ar face curat în urma lor, nu ar mai fi parcul murdar). Am fost de vreo 2-3 ori să strâng gunoaie de pe albia râului Olăneşti – când eram tânăr cercetaş..
Nu mai vreau să votez pentru că nu am ce. Nu vreau să legitimez prin votul meu aceiaşi netrebnici. Sunt în incapacitate electivă 🙂
Cred că e o diferență majoră, din punctul de vedere al responsabilității și dreptului la cârcoteală, între cel care nu se duce la vot că-i e lene, are alt program sau îl doare fix în spiț și cel care nu se duce la vot pentru că nu are pe cine vota, după ce a văzut cine e pe listă.
Iar când aducem și discuție că plătește taxe, dreptul la cârcoteală devine clar.
Nu mi se pare aceeași situație cu a omului care a avut ocazia să se implice (și pe mine mă dezamăgesc cei care au ocazia să se bage dar nu o fac pentru că e greu și murdar) – când nu votezi pentru că nu ai cu cine dar te-ai interesat să vezi dacă ai avea, deja te-ai implicat în proces.
Nu-s de acord cu oamenii care nu merg la vot dar nu pe principiu etic (cu așa clasă politică…) ci practic dar e o discuție prea largă pentru un comentariu.
Pai da, cam aia incercam si eu sa fac: o diferenta intre oamenii care nu merg la vot ca forma de protest sau din dezamagire acumulata (dar contribuie si sustin asa cum pot sistemul democratic) si cei care nu merg la vot din acelasi motiv pentru care pirateaza tot ce prind: pentru ca oricum “procesul nu conteaza”.
E bine ca totusi nu gandesc toti asa si mai sunt unii care isi iau inima-n dinti si pun stampila pe cineva.
Prea multa democratie se pare ca dauneaza. Ne-ar mai trebui niste ani de totalitarism sa ne scoatem capul din fund.
Pentru că jumate de secol de totalitarism le-a scos tuturor capetele din fund. S-a văzut la primele alegeri libere cât de scoase au fost.
Iar votul democratic nu trebuie să fie despre “Cred că ăsta e bun. Îl votez!”
Neooo, trebuie să fie despre “Bag pla, votez pe careva la nimereală. Îmi iau inima-n dinţi!”
Ar trebui cumva sa redenumim democratia in ceva mai adevarat, cum ar fi miserupcratia. Solutia de a nu merge la vot nu este una buna.
Nu zic sa arunci stampila la nimereala dar macar sa alegi pe ala care ti s-a parut tie mai bun decat ceilalti.
Cristi,
si daca nu ti se pare niciunul mai bun decalt ceilalti? Ba mai rau, daca nu ai incredere in clasa politica, daca stii ca pe oricine ai vota, tot acelasi lucru este, ce faci?
Mergi la vot, ca sa ce? Ca sa legitimezi clasa politica corupta?
Atata timp cat nu poti da un vot negativ autentic, atata timp cat nu poti da un antivot intregii clase politice, nu merita sa te duci la vot. O participare de sub 10 % ar fi signalul potrivit pentru politicienii romani.
Vrem sa votam partide si oameni noi. Ne-am saturat de toti cei care au facut cariera in sistemul corupt. Ne-am saturat sa votam raul cel mai mic.