România şi condiţia de est-european

3855993Am scris aici săptămâna trecută despre importanţa zilei de 13 noiembrie. Inevitabilul a lovit, România este înconjurată de state pro-ruse. Bulgarii şi moldovenii şi-au ales preşedinţi socialişti, iar înfrăţirea dintre Viktor Orbán al Ungariei şi Putin este evidentă.

Am ascultat discursul lui Igor Dodon, imediat după ce victoria a prins contur. Singurul impediment dintre el şi alipirea la sânul mamei sovietice este maidanul ucrainean, încă nevrozat după cotropirea rusească. Dar timpul vindecă.

Vedeţi cât de elegant se aşază toate, de parcă am fi piesele unor veritabili şahişti? Trump câştigă alegerile aproape simultan cu reorientarea Europei de Est spre braţele lui Putin. Coincidenţă, soartă, voia Domnului.
Continue reading

În ţara mamelor virgine

Doamna Alina Gorghiu are proasta idee (printre multe alte proaste idei) să vină în campania electorală cu aşa ceva:

Pueril. Arată ca o mătuşică venită în vizită la o felie de chec. Şi de la prea mult zahăr, o apucă şotiile, îşi pune nepoţii să-i filmeze glumiţele cu telefonul.
D-na Gorghiu are multe calităţi, dar nu mi se pare un politician eficient. Am văzut şi vom vedea asta în rezultatele partidului pe care îl mătuşeşte.

Dar este în regulă. Aceştia sunt politicienii noştri, nu cred că noi, în integritatea noastră, merităm ceva superior. Bun venit pe tărâmul unde s-a răsturnat căruţa mamelor virgine!

untitled
Continue reading

Vinovaţi pentru disfuncționalitatea României

romania

V-aţi întrebat vreodată de ce aproape nimic bun nu s-a întâmplat în ultimul sfert de secol? În afara unor timide creşteri economice, pompate cu forţa de Uniunea Europeană, România a simţit doar dezamăgirea sistemelor retrograde. Incapabili să construim un spital, să terminăm o autostradă, să ne plătim medicii şi profesorii; incapabili să găsim drumul spre normalitate, după 27 de ani.

Senzaţia mea este de periodicitate, de cercuri desenate cu tălpile în nisipul deşertului. Sau, mai în ton cu mohoreala anotimpului, de câine plouat care se învârte în jurul cozii, până se prăbuşeşte leşinat de foame.
Am trăit dezamăgirile cu repetiţie, ne-am antrenat să ratăm, să fim pierzători, până când disfuncționalitatea României a devenit normalitate.

Vinovatul identificat de mine este binomul. O colaborare malefică între politicieni şi presă: Binomul politică – mass media. Ei ne-au “condus” şi “informat” în postcomunism, ne-au ţinut în beznă fie din incompetenţă, fie din interes.
Continue reading

Un om, un vot. Dar nu al meu!

proteste

Momentul când realizezi frivolitatea simţirilor tale civice – orice aş alege, rămân tot hamster legat la ochi, într-un labirint orbicular.

2016, an electoral, aştept cu nerăbdare să-mi exercit dreptul democratic de a NU vota. O fi bine? Nu am certitudini, dar mi se pare gestul normal, cinstit.

Am verificat şi mitul ăsta al obligativităţii votului, mă refer la obligativitate morală, bineînţeles. Că e datoria ta, că nu eşti responsabil dacă faci altfel, că au murit tineri în piaţă şi în club, tooot desfășurătorul de lozinci leșietice.
Continue reading