A se observa zdrobitoarea diferenţă de valoare dintre cele două echipe: Echipa Roşie, otomană 100% şi Echipa Verde, formată din cei cinci aprigi valahi (Lucian, Ana, Dani, Bogdan, Cristina) plus câţiva spahii trădători.
2300 de puncte si 35 de turci împuşcaţi de valahul Dani, la primul său joc Laser Tag. Un valah corespunzător putem spune. Iar esenţial a fost jocul de echipă, nu palmaresul fiecărui membru. Un joc de echipă notat cu vreo 9 mii de puncte peste recordul arenei.
Lăsând modestia la o parte, am fost teribil de buni. În plus, mi s-a părut o activitate de weekend foarte sănătoasă. Să alergi 20 de minute după nişte copilaşi de 8-9 ani pe care de-abi stau vestele cu senzori, pfai!! Curgeau fluidele din mine ca zerul din brânză.
Nu merge să stai la pândă într-un colţ, fără efort, cum mai fac noobii la Counter-Strike. Arena LaserMaxx de la Unirii este gândită mai bine decât o hartă de Counter. În orice loc există mai multe căi de acces. Poţi fi împuşcat din toate părţile, oricând îţi poate sări în cap un copilaş care s-a strecurat printr-un canal de care tu nu ştii. Şi chiar de-ai ști, n-ai încăpea.
Preţul este acceptabil. 20 de minute de Laser Tag costă mai puţin decât două ore la biliard. Şi sunt suficiente. După ce laşi în urmă o dâră vâscoasă de plămâni dizolvaţi, îţi dai seama că sunt suficiente. Ai intrat aprig valah şi ai ieşit melc.
Eu am fost la o tura din asta de 2 ore si ceva pe principiul: bah, oi fi eu mai incet, dar am reflexe bune, deci ar trebui sa ma descurc excelent.
De descurcat, m-am descurcat bine (cam al treilea, dupa punctaj), dar am stat 2 zile cu febra musculara dupa. Asa cum ai observat, strategia initiala de tip “stai dupa colt si asteapta sa vina fraierii” nu merge nici in shootere, nici la Laser Tag.
Febră musculară a fost şi la mine pe săturate. Azi e prima zi când m-am dat jos din pat fără să mă vait 🙂
Războiul cu turcii a fost sâmbătă.