Ani de-a rândul Bucovina a avut un procentaj excelent de absorbție a fondurilor europene, mult peste media țării și unul din lucrurile unde asta s-a văzut cel mai repede a fost turismul mic – pensiunea.

S-au ridicat pensiuni ca ciupercile după ploaie, câteva sute, de toate felurile și pentru toate buzunarele, mai puțin alea doldora – segmentul de lux a fost neglijat din motive obiective (nici tradiție în serviciile premium, nici obișnuință cu turistul doldora de bani).

Punctele forte – frumusețea și sălbăticia zonei, pitorescul de la orice pas (aerul e aer, pădurea e pădure, peisagiu e peisagiu, tradiția e tradiție) și mâncarea. Mâncarea, dom’le, era net superioară oricărei regiuni din țară, de departe (nu mă refer la tradiția culinară ci la modul în care ea se vedea la masa turiștilor – calitatea și prețul mâncării din zonă era mult peste media României).

Ăsta a fost primul val iar văzând că merge treaba, care cum avea o bucățică de pământ și niște pădure, pac își ridica pensiune. Nu conta că e pe deal, nu conta că drumul până acolo era varză, nu conta că n-avea cine să aibă grijă de oaspeți, nu tu planuri, nu tu segment țintit, nu tu nimic.

Dacă lu ăla îi merge și la mine o să vină grămadă. Și la început așa a fost, doar că încet încet lucrurile au început să scârțâie și asta pentru că turistul român (unul dintre cei mai cârcotași, dificili și prost crescut turiști ai Europei – cum bă să iei plantele din ghiveci sau oala cu mâncare din frigider???) a început să aibă așteptări mai mari decât ce primea în hotelurile comuniste și o nouă generație, învățată cu un standard normal, a venit din urmă.

Problema nu era că s-au scumpit prețurile, oricum sunt mici în comparație cu alte zone turistice și că mâncarea a mai scăzut un pic ca porție și grijă, oricum e încă peste media țării. Problema era ca turistul voia să se aibă grijă de el și pentru asta îți trebuie personal bun și mai ales o viziune corectă asupra lucrurilor de la tine din curte.

De multe ori am avut discuții cu patroni din zonă și am ajuns de fiecare dată la același blocaj logic – dacă tu ca turist ai anumite așteptări de la o cazare de afară și nu-ți convine aia, aia și ailaltă de ce te înfurii și înjuri turistul când așteaptă exact aceleași lucruri de la pensiunea ta?

Iar personalul e o problemă peste tot în țară și de multe ori sabotează și cele mai bune intenții. Să vezi că într-un loc unde s-a pus și gândire și dragoste și concept și seriozitate ți se servește pâine feliată cu o zi înainte și cartofi copți reîncălziți de la masa de-aseară e trist până la lacrimi.

O combinație între nu-i plătești destul/îi muncești mult și nesimțirea românului care consideră că face o muncă sub valoarea lui (ce scuză au ospătarii cocliți care abia se mișcă și te tratează cu sictir deși asta îi afectează direct? un ospătar bun câștigă într-o lună peste salariul mediu pe economie din bacșiș, un ospătar prost înjură șeful că-i dă salariu minim).

S-ar zice că astea nu-s probleme pentru o pensiune micuță, ținută în familie. Și mie mi se pare modul ideal de a face turism cu resurse puține în Bucovina – îți primești oaspeții cu drag, ca pe niște prieteni, le-arăți zona, îi ospătezi cu bucate de casă și îi faci să se simtă ca-ntr-un cuibușor de puf. Îți vor călca pragul an de an și vor aduce și pe alții.

Când am fotografiat în deltă pentru Dracula’s Kitchen Primele Taine am stat la o casă care primea turiști. Mâncare extraordinară de pește, în fiecare zi alte feluri (pe criteriul ăsta a fost și aleasă) DAR – am dormit în așternuturi vechi de la bunica, ceea ce până la urmă nu e o problemă dacă nu te deranjează estetic urmele secolelor trecute peste textilă, însă nu erau spălate.

Cică eu am avut noroc, ale lui Dani și miroseau. Am stat vreo săptămână, venind în fiecare zi de pe coclauri și nicio singură dată nu ni s-au oferit altele la schimb. Mie mi s-a părut de domeniul incredibilului să aștepți niște oaspeți plătitori și să nu pui un cerșaf proaspăt spălat pe pat și să nu oferi un schimb după ce-i vezi venind din barcă zilnic…

Mi-am zis că, printre alte chestii ce țin de un neam oarecum dificil (cazacii haholi), oamenii nu știu să facă turism, nu ca bucovinenii mei dragi.

Hopa – astă-vară vin niște prieteni în Dorna pentru câteva zile. Trag la sigur, la o pensiune de familie lângă noi, unde mai fuseseră odată și le plăcuse foarte mult de căldura gazdelor. Pleacă după o noapte scârbiți de mizeria din cameră.

Bă, cum dracu? E isterie la noi să faci curat când îți vin musafiri, să nu te faci de rușine cu casa care nu e lună și nu strălucește (pfuuu, de când a venit Ioana în înghesuiala de apartament, s-a mai calmat nevastă-mea cu figura asta, fiind absolut imposibil să arate uman locuința indiferent de efortul depus) dar când îți vin clienți cu banu în mână atunci nu-ți crapă obrazul de jenă să-i primești în murdărie?

Din toate astea merg niște concluzii:

– nu-ți fă pensiune pentru bani. Zău, nu-ți fă pensiune ca să faci bani, sunt zeci de alte lucruri pe care poți să le faci pentru asta, cu mult mai multe șanse decât dacă mentalitatea ta e – am șapte camere 7 X 200 zile X 100 lei – mamăăăă, într-un an îmi iau bmw și nici nu trebuie să mai investesc nimic după ce-am ridicat-o.

– fă-ți pensiune dacă vrei să fii gazdă, dacă vrei să primești oameni și vrei să-i vezi bucuroși, mulțumiți, relaxați, dacă vrei să le arăți cât de frumoasă e zona, dacă vrei să se întoarcă la tine ca la un prieten. Banii vor veni de la sine.

– gândește-te și ce au de făcut când nu dorm și mănâncă la tine, deschide-le și la alții ochii, invită-i să faceți ceva împreună. Dacă tu, cel direct interesat, nu te chinui să aibă oaspeții cu ce-și umple timpul în Bucovina, cine vrei să o facă? Primarul? Zău…

– mâncare, mâncare și iar mâncare. Mor când văd cum cumpără pensiunile salam, mici și cârnați de la Kaufland, ia de la producători locali sau, mai bine, fă și tu. Cum mănâncă la tine să nu poată mânca la el acasă – afumături, ciuperci de pădure, gemuri și înghețate de fructe sălbatice, siropuri naturale și așa mai departe. Multă muncă? Da, de asta te alege pe tine și de asta te plătește și mai mult și cu drag.

– curățenie. Lună și nu e de discutat.

– ceva în plus, orice.

Și astea le zic la modul ideal, în momentul ăsta diferența dintre pensiunile care merg bine și restul care se târâie se explică prin mult mai puține puncte.

*

În vara asta, când a dat căldura, pe șoselele din Bucovina o mașină din patru era din județ. Aur, m-am gândit.

În toamnă s-a umplut de pensiuni la vânzare. Ba vechi de câțiva ani buni, ba aproape noi, ba încă neterminate. La toate îți va explica omul ce căruță de bani se poate face cu ele, zonă turistică, dom’le, rămâne prost bucureșteanul când vede atâta frumusețe.

Păi de ce o vinzi, nene? Ehhhh, am altele de făcut.

De fapt a văzut omul niște lucruri care se leagă cu cele de mai sus și ori e prea mult de muncă față de cum și-a închipuit el că merge o pensiune, ori nu vine nici dracu la el că nu are ce să ofere.

Și ăștia cu pensiuni și ăștia cu case (cum să pui mă o casă bătrânească ce trebuie renovată la 100.000 de euro când cu aceeași bani îți faci una de două ori mai mișto și mai eficientă termic?) așteaptă să li se cumpere clădirea la preț de făcut bani. Nu e doar o casă/o clădire, dacă o iei te îmbogățești de aia e așa de scumpă…

Și-așteaptă ani de zile cu aceleași prețuri până se dărâmă podu’ și nu-nțeleg de ce nu vine omul să investească în turism. Nu se gândesc o clipă că omul știe deja ce ei au aflat după ce-au ridicat măgăoaia, că nu e așa ușor și dacă cineva vrea să bage bani în turism și se și pricepe va avea un plan diferit de al lor, ăla de a eșuat, iar planul ăla nu e neapărat compatibil cu o casă cu multe camere trântită pe unde-a avut omul loc.

*

Mă uit cu plăcere la o pensiune dintr-o clădire austriacă renovată păstrându-i linia, care a scos anul trecut scor de 9.7 pe booking.com și unde atenția la detalii e extraordinară și gazda încearcă tot timpul să-ți ofere ceva în plus. Exact despre ce vorbeam, deschisă ca să primească oameni nu bani, cu prețuri la nivelul de vârf al zonei dar la jumătate față de cât ar merita.