In Bucovina munca e ieftină, se intră cu salarii minime și de crescut cresc cum merge melcu la plimbare. Cumva, cu extrem de puține excepții, s-a făcut o legătură în mintea antreprenorilor de acolo, că dacă munca e ieftină și produsul trebuie să fie tot pe nișa de preț normală zonei.

De asta când nu e vorba de produse tradiționale care nu au cum sa nu fie scumpe (raportate la salamul Victoria ca raportate la calitate sunt mult peste produse din alte zone la același preț), afacerile concurează pe modelul ieftin și bun. Și uite că nu prea merge, că tot timpul e ceva mai ieftin pe piața națională, nici pe departe la fel de bun ci doar mai ieftin.

De ani de zile văd cum afaceri cu potențial imens se târăsc sau se îngroapă. La Dorna era una dintre cele mai bune, dacă nu cea mai bună gamă de lactate/brânzeturi din țară. Și când zic bun, nu mă refer la gust, că asta e subiectiv ci la faptul că în produsele alea intra lapte, lapte și lapte. Cât s-a mers pe ideea asta lucrurile au mers cât de cât chiar și cu o distribuție care scârțâia incredibil de tare, aproape până la nivel de bătaie de joc.

Apoi au luat-o francezii, au început să bage lapte adus din afara țării, au trecut în prim plan managerii lor vestiți prin toată Europa, cam ca ciuma așa, nu mai au mult și o scot de pe piață. Iar eu nu înțeleg o chestie – mă, e produsul de top, cu adevărat bio (explic ce înseamnă bio adevărat mai târziu)? vinde-l, frate, la ăia care-s interesați de nișa asta la un preț pe măsură.

Îl vinzi mai ieftin ca altele de top, nu faci bani, nici nu te știe lumea drept ăl mai cu moț, nici nimic. Vrei să concurezi la preț, nu la calitate, apăi fă-l ieftin de tot și bagă ban în marketing, că asta face concurența.

Și e la fel pentru multe multe chestii. Dar să zic întâi ce înseamnă bio adevărat. Cele mai bune patru ape din țară vin din munții de aici (ba chiar și una ardelenească, numai că e pe partea cealaltă a muntelui), este una dintre puținele zone din țară care nu are orașe mari, nu are industrie, nu are culturi agricole, care mai are pădure să filtreze aerul și așa mai departe. Pământul de aici este curat, iarba care crește pe el e curată, animalele ce o mănâncă… carnea… laptele… la fel, dacă nu intervine omul prin ele.

Asta înseamnă bio adevărat și asta înseamnă certificări date pe bune. Nu numai să vină alimentul din ceva hrănit cum ar trebui ci și furajul ăla să vină dintr-o zonă neatinsă de poluare. Degeaba bagi tu numai iarbă în vacă, dacă pe ea stă praful de la combinat sau stropitura de la câmpul de lângă..

Aici fructele de pădure sunt chiar fructe de pădure, nu-s cultivate, sunt culese. Aveți voi idee care e diferența de aromă și gust între un bob crescut pe vârf de munte, bătut de vânt și ploaie și care trebuie să concentreze toată lupta asta într-un fruct copt cât trebuie și un bob gras și mare, hrănit cu îngrășământ și grăbit să se coacă?

Între o ciupercă de cultură și un hrib scos în covorul uscat de ace de brad?

Se colectează astea și se trimit mai departe pe la distribuitori cu un profit de 2 lei și se plânge lumea că e multă muncă și puțini bani. Păi bă, fraierică, nu mai trimite mă așa produsul mai departe, du-te și vezi unde ajunge la final și cât costă, vezi ce ar trebui să-i faci ca să-l dai și tu la fel. Restaurantul ăla de lux face desert cu afine de pădure, cu merișoare de tinov și cu mure sălbatice? Cere să fie deja gem sau împachetate într-un anume fel? Păi dă-i-le tu așa direct, nu te plânge că face intermediarul bani ai mulți ca tine. Ai un produs de lux, vinde-l ca pe un produs de lux nu-l mai da cu remorca.

La fel și pentru hribi, la fel și pentru restul.

Nu merg, dom’le, fermele de vaci deloc, laptele e ieftin, muncim degeaba. Da, bă, laptele e sub un leu că ăsta-i prețul – chiar dacă în el e și laptele pe care-l vor vinde de 3 ori mai scump și produse secundare.

Moare nișa asta globală de consumatori de mâncare sănătoasă să prindă friptură de vită hrănită cu iarbă. E ultima chestie, a devenit clar că grăsimea aia superbă din mușchiul hrănit cu soia și furaje din astea uleioase, e mult mult mai puțin sănătoasă și mai jos calitativ decât grăsimea unei vaci hrănite doar cu iarbă. Ghici ce? Aici vacile se pot hrăni cu iarbă la greu, că este.

S-au făcut experimente cu rase de carne crescute în vârf de munte bucovinean și au ieșit niște minuni de li s-ar fi scurs ochii marilor chefi de restaurante cu pretenții. Mare succes mare, exemplarele purtate cu fast pe la expoziții. Și? Și nimic. Lasă-i, tati, pe europeni să importe vite din America și Japonia și tu, unde ai avea toate condițiile și liniște de pe lume, crește în continuare vaci pentru lapte și plânge-te că dai faliment.

Pana mea.

Nu mai vorbim de turism. Sunt sute de pensiuni în Bucovina, s-au gândit vreodată să facă ceva în comun pentru a atrage mai mulți turiști? Nu, nenicule, avem cele două vârfuri de sezon în care nu găsești loc decât dacă rezervi cu 2 luni înainte, apoi avem sezonul unde weekendurile sunt ocupate în mare majoritate și zilele de lucru au și ele oaspeți din belșug iar între e cam liniște și pace.

Un festival mai mare care să prindă tradiție făcut de ei nu de primării, să ajute un stomatolog bun să-și facă super-cabinet și să încurajeze turismul medical, un concurs anual pentru oameni amatori de aventură și competiție (nu off-roading, biking și alte alea organizate pentru zece râme, sunt bune și alea dar nu au impact), să ajute la amenajarea orașului… Nu, dom’le, nimic, să zică mersi că au unde dormi și mânca. Și ce dacă e nuntă în fiecare weekend toată noaptea? De acolo vin banii, n-am cum să renunț la asta, hai că nu-i deranjează prea tare pe cei veniți să se odihnească.

Lipsa de viziune și unitate face ca una dintre cele mai frumoase, bogate natural și spiritual, zone ale Europei, să sufere de lipsuri și să se dezvolte încet, așa cum e și normal pentru orice zonă în care toți trag fiecare pe linia lui și-atât și mai trag și fără să o facă în direcția cea mai bună.

Ca să termin cu exemple pozitive, Baciu cu produsele lui de carne a ajuns până la Viena și-l cheamă englezii și americanii să-i învețe treabă, iar Aqua Carpatica (o fabrică relativ mică) vinde un produs premium la preț corect, fără să concureze pe ieftin și dă salarii peste media zonei, tocmai pentru că s-a orientat pe nișa care i-ar aprecia apa nu pe segmentul general de cumpărători.