În Bucovina se întâmplă ce prevesteam eu acum vreo 8-9 ani și nu mă credea nimeni – vara e plin de turiști, poate anul ăsta mai mult ca niciodată. Impactul financiar pentru zonă e mai mic decât ar putea fi, românii fiind încă repetenți în a oferi oaspeților motive să scape de bani – de asta se câștigă din cazare, mâncare la restaurant și ce se mai ciupește prin parcuri.

Cu valul de turiști, așa cum ni-i știm atât de bine pe-ai noștri, vin și mizeriile bine-cunoscute: trafic și parcări mârlănești, gunoaie pe trasee altădată ferite de bădăranus prostanus, aglomerație și gălăgie în plus.

În afară de deranjul sezonier, turismul de genul ăsta schimbă unele lucruri permanent:

1. zona e mai scumpă – proprietarii visează că vor vinde case și terenuri investitorilor în turism și afișează niște prețuri incredibil de ridicate pentru niște mizerii, c-un tupeu incredibil. Asta chiar dacă se vând pensiuni în draci (nu că nu ar fi clienți dar mulți nu-nțeleg că vecinu face bani cu sacul pentru că oferă și ceva pe lângă acoperiș musafirilor – eventual un așternut curat și-un zâmbet la plecare).
2. porțiile din farfurie s-au redus în ultimii 3 ani la jumătate, iar calitatea mâncării (care altădată bătea orice altă regiune a țării) s-a dus și ea în jos, dacă e plin oricum de ce să păstrezi standardul?
3. apar indivizi mai mult sau mai puțin dubioși când simt vadul.

Ei, în momentul în care banul turistului se împarte unui segment extrem de mic al populației și redistribuirea nu e deloc evidentă, cum împăcăm indigenii cu neajunsurile de care vorbeam mai sus?

Că tot sunt din ce în ce mai revoltați venețienii că nu-și mai pot permite o cafeluță la terasă și că-i sufocă mârlănia turiștilor, zic să luăm problema din timp, până nu ajung și bucovinenii așa…