Dracula’s Kitchen la Bookfest Bucuresti 2015

cartea Dracula's Kitchen la bookfest

Opreste lumea in loc. Cam asta e cu Dracula’s Kitchen la Bookfest.

PS. Si ca sa nu vorbim numai despre ea, va mai spun asa:

Cu vreo 10 minute in urma a intrat o doamna in stand, a tras un ochi spre Povestiri de sub papuc si pac a luat-o. A intrebat Dani, vazandu-i reactia extrem de iute, daca stia dinainte de carte.

“Nu, dar cum am vazut titlul, m-am gandit la sotul meu…”

Supercom S.A. – obiectiv atins!

Astăzi am fost să ne decorăm templul de la Romexpo. Principiali şi stricţi cu noi înşine, încercând să integrăm arta în disciplină. Ca nişte ninja meșteșugiţi. Am putea să povestim faptele de vitejie ce ne-au înălţat întru sfinţire. Potecile primejdioase ale Mogoşoaiei, fermele bântuite, omuleţii locului; mărunţei, dar aprigi.

Înainte de toate aş vrea totuşi să înţelegem complexitatea artistică din spatele ikebanei. În templul nostru, orice detaliu, aparent insignifiant, poate distruge iremediabil feng shui-ul. Regulile ikebana sunt stricte: respingerea naturalismului, corijarea simetriilor, omagierea ireversibilității timpului.

Fiecare balot trebuie să conţină tinereţea (fire verzi de iarbă), bătrâneţea (paie uscate) şi moartea (paie care put a hoit). Fiecare balot trebuie atent sculptat de iniţiaţi:

11251670_1050654154963293_1118139447_n

Un alt curent artistic indispensabil templului nostru este cubismul. Mai exact, faza analitică a cubismului, atent onorată prin nuanţele de cafeniu și cenușiu, prezente la suprafaţa baloţilor. Ţinând cont de forma obiectului artistic, şi anume balotul, putem afirma că am purtat arta spre noi dimensiuni: Paralelipipizmul

Într-un final, scopul a fost atins şi opera desăvârşită. Vă prezint ikebana, varianta paralelipipizdă:
Continue reading

Sunt scriitor

Am fost scriitor de când am învățat să scriu. Tot timpul aveam de așternut câteva litere în plus față de ce era nevoie, o serie cu un dulău dat dracu care împărțea dreptate pe străzi și o versiune de terminator neaoșă prin generală, niște poeme demonice de ți se ridica părul pe ceafă în liceu și multe, multe rânduri scrise doar ca să fie scrise.

Asta e chemarea scriitorului, să scrie chiar dacă nu-i folosește la nimic, să scrie pentru că așa îi cere pana, să scrie fără public și fără altă ambiție decât cea de a scrie frumos, să scrie pentru scris.

Așa am ajuns să scriu bine, cu mii de rânduri puse pe hârtie fără să le vadă nimeni și mii de rânduri pe care le-au văzut doar câțiva. Niciodată nu m-a învățat nimeni nimic despre scris și totuși m-au învățat atâția, nu am avut nici un profesor, nici măcar un singur sfat pentru asta, dar am avut o mie de modele, toată biblioteca copilăriei. Continue reading

La radio, vreau să ajung la radio…

pom de maiAstăzi sunt invitat de domşoara A.G. Billig la Radio Rock Zone.

Da, o să mă duc. Emisiunea se numeşte “4 Uşi”, aveţi oportunitatea de a ne asculta vocile suave între 8 si 10 PM.
Totul se face spontan, bărbăteşte, habar nu am ce întrebări mă aşteaptă. Am primit din partea domşoarei doar adresa, ora şi numărul de telefon. (Nu am sperat vreodată la mai mult)

Presupun că vom discuta despre cărţi. Despre editura noastră, despre Bookfestul de la Romexpo (unde sunteţi invitaţi cu toţii în perioada 20-24 mai). Posibil si despre voi, ăştia care comentaţi pe Reacţii. Presupun. Cum am zis, nu am planificat întrebările, totul va curge natural.
Continue reading

Mizeriile din Centrul Vechi

Pe măsură ce anii trec şi ceaţa juneţii se ridică, încep să disting forme tot mai variate. Printre care şi ale numeroaselor mizerii din centrul vechi al capitalei. O zonă pestilenţială pe care încerc din răsputeri să o evit:

Coteţe de cărămidă care te vor strivi ca pe gândac la primul cutremur de peste 6, cluburi infecte cu servicii şi personal pe măsură, clienţi adunaţi de la preselecţia “Melteanul de Aur” – specia de cocalar hibridat cu hipster. Şi, mai nou, adolescenţi criminali cu terci în loc de creier.


Continue reading

Au venit americanii

Cei mai bătrâni îi aşteaptă de peste trei decenii. De când au văzut primul Rambo pe video. Cei mai tinerei, de când au aflat că există un tărâm cu libertăţi, blocuri până la nori, actriţe focoase, arme şi bani.

Am încercat 25 de ani să îi copiem. Am reuşit să reproducem câteva caractere dintr-un alfabet necunoscut, dar fără să le înţelegem rostul. Specia lor comunică într-un limbaj criptic, incompatibil cu urechile şi genele noastre. În sfârşit, cavalerii galactici au aromânizat.


Continue reading

Forţa publicului

romaniaAstăzi, Simona Halep a învins-o pe Venus Williams cu 6-2 6-1 într-un meci sec de doar 61 de minute. Disputa a fost dezechilibrată mai ales din cauza numeroaselor erori făcute de Venus. Simona a simţit-o slăbită, cu trupul decalibrat şi cu mintea plecată. Nu s-a pretat menajamentelor, a lovit puternic şi precis, pompată fiind cu energie şi de publicul ospitalier.

M-a uimit arena din Roma. Din toate zonele se auzea doar “Hai, Simonaaa!” Ca telespectator (mă rog, laptopspectator) am avut impresia că absolut toţi cei prezenţi la meci sunt fanii Simonei, iar americana este barbarul aruncat în Amfiteatrul Flavian pentru a fi hulit şi răpus în urale.
Poate partida ar fi ţinut mai mult, poate Venus s-ar fi ridicat din genunchi dacă avea măcar UN fan alături.

Nu am reuşit să înţeleg cum aportul unor scandări venite din public, de la necunoscuţi, poate decide rezultatul unei confruntări sportive. La fotbal, acelaşi fenomen. Echipe care câştigă acasă cu 3-0 pentru a pierde în deplasare la diferenţă mai mare. Vorbim despre sportivi profesionişti, cu mulţi ani de experienţă, învăţaţi cu forfota unui stadion.
Continue reading

De ce nu respectăm poliția rutieră?

1. Pentru că nu-și face treaba.

Traficul e plin de dobitoci care te omoară cu zile, forțând depășiri și tăind benzi cu șmecherie, plini de cretini care cred că simpla semnalizare le dă prioritate și așa mai departe. La absolut orice drum dai peste ei și nu e deloc o întâmplare, pur și simplu știu că nu li se întâmplă nimic și conduc așa până omoară pe careva.

Faptul că poliția stă cu radarul la ieșirea din localitate sau acolo unde e linie continuă pe un kilometru de drept, nu înseamnă că își face treaba, ci doar că își face un plan de amenzi fără să elimine și să educe șoferii cu adevărat periculoși.

O dată la 6 luni iese și amendează șmecheria prin oraș, de ne bucurăm cu toții. Ar trebui să o facă o dată pe săptămână. Iar să prindă un dobitoc care te forțează în șanț, pe porțiuni de șosea unde se merge tare, e un fenomen la fel de rar la noi ca aurora boreală. Continue reading