Astăzi am fost să ne decorăm templul de la Romexpo. Principiali şi stricţi cu noi înşine, încercând să integrăm arta în disciplină. Ca nişte ninja meșteșugiţi. Am putea să povestim faptele de vitejie ce ne-au înălţat întru sfinţire. Potecile primejdioase ale Mogoşoaiei, fermele bântuite, omuleţii locului; mărunţei, dar aprigi.
Înainte de toate aş vrea totuşi să înţelegem complexitatea artistică din spatele ikebanei. În templul nostru, orice detaliu, aparent insignifiant, poate distruge iremediabil feng shui-ul. Regulile ikebana sunt stricte: respingerea naturalismului, corijarea simetriilor, omagierea ireversibilității timpului.
Fiecare balot trebuie să conţină tinereţea (fire verzi de iarbă), bătrâneţea (paie uscate) şi moartea (paie care put a hoit). Fiecare balot trebuie atent sculptat de iniţiaţi:
Un alt curent artistic indispensabil templului nostru este cubismul. Mai exact, faza analitică a cubismului, atent onorată prin nuanţele de cafeniu și cenușiu, prezente la suprafaţa baloţilor. Ţinând cont de forma obiectului artistic, şi anume balotul, putem afirma că am purtat arta spre noi dimensiuni: Paralelipipizmul
Într-un final, scopul a fost atins şi opera desăvârşită. Vă prezint ikebana, varianta paralelipipizdă:
Tocmai ce bateam lumea la cap legat de standul vostru si de cum l-as putea recunoaste mai usor (vin de la munca si trebuie sa ajung direct). Cred ca nu o sa am probleme :))
Asa arata in timpul zilei, acum arata cu totul altfel deja. 🙂
Da, cel mai important, balotii templului au ajuns deja la groapa Glina 🙂
Dani, n-au ajuns..erau tot acolo aseara cand am plecat:))
Păcat că Bookfestu’ nu are loc în iulie. Atunci eram în țară şi veneam la Bucureşti să ne vedem. 🙂