Pe măsură ce anii trec şi ceaţa juneţii se ridică, încep să disting forme tot mai variate. Printre care şi ale numeroaselor mizerii din centrul vechi al capitalei. O zonă pestilenţială pe care încerc din răsputeri să o evit:

Coteţe de cărămidă care te vor strivi ca pe gândac la primul cutremur de peste 6, cluburi infecte cu servicii şi personal pe măsură, clienţi adunaţi de la preselecţia “Melteanul de Aur” – specia de cocalar hibridat cu hipster. Şi, mai nou, adolescenţi criminali cu terci în loc de creier.

Bărbatul înjunghiat se află în stare critică, iar agresorii sunt încă liberi. În Centrul Vechi poliţia este preocupată să presteze ca bodyguard în cluburi de masaj erotic, nu are treabă cu fişa postului.
S-a uitat spre diva retardeilor şi a primit 7 lovituri de cuţit. Rapid, fără ezitări, fără remuşcări.

Aşadar, dacă vă plimbaţi printr-o zonă din asta “high-class” şi vă taie calea piţipoanca neagră, fugiţi în orice direcţie, dar repede! Cât puteţi de repede. Pentru că tuciuria este înconjurată de obicei de nătărăi instabili emoţional. Te vor tranşa ca pe crenvurști.

Uitaţi de mizeria impropriu numită “Centrul istoric al capitalei”. Care istorie?! Şi uitaţi în general de toate zonele aglomerate unde “se adună lumea”. Printre lumea normală la cap se ascund şi mulţi ejectaţi, tineret libertin, generaţiile care vin vijelios din spate să ne explice sensul vieţii şi, mai ales, al morţii.

Dani Corban

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş