Am călătorit de vreo zece ori la cuşetă în ultimii trei ani. Nici măcar o dată, printr-o extravaganță a sorţii, să fi văzut o lenjerie de pat curată. Băi, O DATĂ, atât! Barem una din zece.
Gălbeneli, spârcăieli, salivă întărită, bulion (sper); toată paleta de pete cu efect vomitiv.
Astăzi mă consider norocos. Faţa de pernă are mizeria preferată de mine – talpă de bocanc.
De acum ştiu ce să comand stăpânului de lenjerii:
Din aia călcată în picioare mai aveţi? Nu mai sunt?! Tzzz… Ceva cu urină atunci? Da, din aia cu stropi mari. Am auzit că omoară microbii din mucii întăriţi. Săr’mâna, naşule!
Iar fără lenjerie, este sinucidere murdară să te întinzi pe canapele. Pentru că asta:
Or fi şi călătorii nesimţiţi, proaspăt plecaţi de la coada vacii, cu ţuica în bot şi balega la subsuoară. Dar de vagoanele astea nu se ocupă nimeni, niciodată. Hai, lenjeriile şi canapelele se pot jegoşi în câteva zile. Dar oţelul se rupe mai anevoie.
Am lăsat în Dorna o minunăţie de iepure perpelit la proţap. Am zis că miroase în compartiment a carne coaptă şi nu e frumos. Să nu adoarmă lumea în miros de mâncare.
Fraier. Rău de tot.
La ce duhoare se ridică din toate colţurile îngălate, poţi să te şi… Nimeni nu va observa că ai schimbat parfumul cocinii.
De n-ar avea ceferiştii bani, poate aş mai înţelege. Dar un Bucureşti – Dorna cu trenul costă cât Bucureşti – Paris în avion. Bani căcălău!
Ştiţi care este viteza medie a trenurilor în România? 43 km/h alea de călători şi 21 marfarele. Înainte de ’89, media pentru călători era de 60 km/h. Şi de atunci, ne-au furat toţi banii plătiţi pe bilete.
Apreciez sincer şi maximal valul schimbării, aerul proaspăt european şi crâncena luptă anticorupţie. Totuşi… după ce terminaţi cu barmanii care au pitit 10 lei şi judecătorii care au luat şpagă o capră, ne apucăm şi de treabă?
Să simt şi eu efectele anticorupţiei. Atunci când trenurile nu vor mai fi focare de infecţie, hoituri pe roţi care străbat ţara în 20 de ore.
