Se alege exemplu Comuna Corbi din Judeţul Argeş, localitate cu 3784 de cetăţeni (conform recensământului din 2011).
I-am ales pe conaţionalii din Corbi datorită transparenţei şi sistemului “high-tech” de relaționare publică. Nu ponegresc, nu arunc pietre, doar constat.

“Intrucat din postarile anterioare am dedus ca se solicita a se publica salariile angajatilor Primariei Corbi…” (ne anunţă Pagina de Facebook a primăriei).

Repet, Comuna Corbi nu este exemplul negativ. Din ce am înţeles, primarul plătit cu aproape 6 mii de lei (salariul plus premiul de hărnicie) chiar este om de ispravă, proaspăt independent după fuga din PNL. Măcar pentru faptul că a tulit-o dintr-un cuib de hoţi şi tot merită aprecieri.
Indignarea mea vine din cauza unui tipar naţional – localitate cu 3784 de cetăţeni, condusă de 38 (treizeci şi opt!) de minţi luminate.

Da, în lista făcută publică apar doar bugetarii “de birou”. Nu tu femeie de serviciu, nu tu zugrav sau, cum remarca un corbist într-un comentariu, nu tu fochist! Cei 38 sunt spuma, intelectualii fini. Eh, acum faceţi diferenţa între realitate şi imaginea arhaică a satului românesc, cu UN primar, UN învăţător şi UN popă.
Nu-i aşa că am ajuns departe? Asta-i viitorul. Satele secolului XXI, spre XXII.

“În comunele vecine primarul câştigă 9 mii şi vicele 7!” se revoltă cineva într-un comentariu. Asta după ce ne-a făcut comunişti şi înainte de clasicul “La muncă, băăă!” Să mergem la muncă şi să lăsăm grija lor, adică grija banului public. Corect. Dacă unii sug banul public şi restul stau să le ţină socoteala, cine mai munceşte în ţara asta?!

Realitatea din Corbi este valabilă pentru întreaga ţară. Luaţi aparatul miniatural din comuna cu 3784 de cetăţeni şi multiplicaţi-l pentru fiecare locșor românesc. Majoritatea acestor înţelepţi cărători de coli A4 şi scame sunt înfipţi în caşcaval prin simpatii politice. Din cei 38, probabil găseşti câţiva care ştiu drumul spre primărie. Restul?
Păi restul sunt pe facebook, să te trimită la muncă atunci când îi întrebi despre banii publici.

Restul sunt conştienţi de scaunul cald pe care moţăie contra unei lefi îndestulătoare. Vor să-l păstreze, vor să-şi aducă prietenii, rudele, partenerii de învârteli locale. Pentru asta îşi slujesc zemos partidul, atunci când sună clopoţelul de la centru. Din acest motiv, simplu, sec şi aplicat, NIMIC spectaculos nu se va schimba în clasa politică.

Ce şansă poate avea un partid nou (aşa-zis revoluţionar) în realitatea românească? Ideologiile şi lozincile nu pot exista în faţa unei slujbe sigure, consistente, deloc istovitoare, care îţi dă ocazia să-i ajuţi şi pe restul. Mai un vecin, un văr, o mândră iubăreaţă. La cât de des ni se aplică legendarul “O mână spală pe alta” ai zice că suntem cea mai igienizată ţară din Europa.

Politicienii sunt dintre noi, nu specimene alungate de pe Planeta Corupţilor. Ai noştri, ridicaţi din toate colţurile ţării, până în vârful piramidei. Şi toţi cei pe umerii cărora s-au ridicat îşi cer răsplata. Din Parlament şi Guvern, până în Comuna Corbi.