Aurul proștilor (Fool’s gold)

Din momentul în care am aflat de succesul AUR (pe la prânz, duminică, în ziua alegerilor), am fost convins de o particularitate definitorie a votanților: Vârsta!
Am știut că votanții lor sunt persoane tinere, iar acum, confirmat fiind de analizele sociologice, îmi permit un scurt comentariu.

AUR este un “fool’s gold”, o himeră, o țeaptă. Este un trend al social media.

Cu siguranță există cineva deștept care i-a coordonat, dar, în niciun caz, nu îi bănuiesc pe cofondatorii descoperiți acum de presă.

Cofondatorii (irelevanți ca nume) și-au demonstrat iscusința la alegerile precendente când se închinau la 1% mai ceva decât la Zelea Codreanu.
Continue reading

Mâna lungă a fărădelegii

Se alege exemplu Comuna Corbi din Judeţul Argeş, localitate cu 3784 de cetăţeni (conform recensământului din 2011).
I-am ales pe conaţionalii din Corbi datorită transparenţei şi sistemului “high-tech” de relaționare publică. Nu ponegresc, nu arunc pietre, doar constat.

“Intrucat din postarile anterioare am dedus ca se solicita a se publica salariile angajatilor Primariei Corbi…” (ne anunţă Pagina de Facebook a primăriei).

Repet, Comuna Corbi nu este exemplul negativ. Din ce am înţeles, primarul plătit cu aproape 6 mii de lei (salariul plus premiul de hărnicie) chiar este om de ispravă, proaspăt independent după fuga din PNL. Măcar pentru faptul că a tulit-o dintr-un cuib de hoţi şi tot merită aprecieri.
Indignarea mea vine din cauza unui tipar naţional – localitate cu 3784 de cetăţeni, condusă de 38 (treizeci şi opt!) de minţi luminate.
Continue reading

Jegoasele trenuri româneşti

Am călătorit de vreo zece ori la cuşetă în ultimii trei ani. Nici măcar o dată, printr-o extravaganță a sorţii, să fi văzut o lenjerie de pat curată. Băi, O DATĂ, atât! Barem una din zece.
Gălbeneli, spârcăieli, salivă întărită, bulion (sper); toată paleta de pete cu efect vomitiv.

20160422_220838

Astăzi mă consider norocos. Faţa de pernă are mizeria preferată de mine – talpă de bocanc.
20160422_220916
Continue reading

Când oaia spune STOP?

De ieri urlă în mine o revoltă atât de dureroasă că-mi aduce aminte de momentele în care, sleit de puteri și cu vânătăi pe brațe de la îmbrățișat porțelanul tronului, îți spui cu o voce plângăreață nu mai beau, nu mai beau, nu mai beau… când stomacul deja gol se contractă în continuare în spasme groaznice după violul bahic pe care i l-ai tras cu câteva ore înainte.

Așa mă simt de când Parlamentul României a hotărât să ucidă orice urmă de etică mai supraviețuia prin vreun colț stingher al urnelor legislative. Patru mutări au vrut să treacă, le-a ieșit doar una iar pe restul le-au amânat puțin, bazându-se probabil pe veșnica noastră toleranță ca popor – dacă ne dai două zile între palme întoarcem creștinește și celălalt obraz fără să zicem nici mâc. Continue reading

Doamna educatoare, Gigel m-a pișcat!

Am reușit să ajung la frizerie când eram pe cale să devin atracție turistică – chewbacca montană de Bucovina,.  În timp ce meditam eu cum merg la tuns numai când trebuie să plec undeva și mi-e jenă să apar ca sălbaticul pădurilor – regele babuin, încep știrile pe televizorul micuț suspendat aproape de tavan.

Câteva minute pe ecran se plimbă replici și poziții asupra bugetului României venite de la președinte, premier și câțiva parlamentari. Incredibil cu câtă seninătate putea să pună cuvinte fiecare în gura celuilalt sau să scoată amenințări ridicole – mă uitam gândindu-mă cât de aproape e spectacolul de o scenă de la grădiniță unde puștii au fost prinși cu mâța în sac și dau vina unul pe altul, caraghios de stângace. Continue reading