Mai ţineţi minte “revoluţia” de toamna trecută? Zeci de mii ieşiţi în stradă strigându-şi patima şi dorul:
Jos clasa politică! Toate partidele, aceeaşi mizerie! Vrem o ţară ca-n afară! – Asta s-a strigat. Ştiu bine, pentru că am fost acolo, în Piaţa Universităţii.
A plecat Ponta, a căzut guvernul, a venit Iohannis şi a propus o bizarerie lunecoasă: “Până la miezul nopţii, să vină Strada la mine!” Am discutat absurditatea la timpul ei AICI.
Şi s-a întâlnit feciorelnicul preşedinte cu unii. Nişte unii cvasianonimi, fără nici o legătură cu nimic, scoşi din pălărie într-un avânt dadaist.
Voi, prepuțurile vieţii, sunteţi viitorul politicii româneşti!
No, bine…
În caz că nu aţi fost atenţi la măreţul viitor ce vă paşte, aşa arată:
“Am ales şi acceptat să candidez din partea PMP la funcţia de primar general al Capitalei pentru că eu cred cu tărie că a sosit momentul unei schimbări, că ne aflăm în faţa unui punct de inflexiune în care o nouă generaţie împărtăşim această convingere – că a sosit momentul unei schimbări de generaţie, de atitudine, de manifestare în viaţa publică.” (Robert Nicolae Schengen Turcescu)
Sau o preferaţi pe mama eroină Vrânceanu Firea? Are şi ea puncte de inflexiune, nu-i bai.
Saaau… al patrulea candidat propus de PNL în ultimele 30 de zile?
Părea băiat bun şi Piedone ăsta; teribil ghinion că nu l-au lăsat instanţele. Avea şanse mari. După ce anul trecut mai tot poporul voia să-l ardă pe rug, acum mi s-ar fi părut normal să-l pupăm, să-l împăcăm şi să-l votăm.
Au venit cam repejor alegerile pentru capitală. N-a apucat “strada” să-şi încropească partidul. Încă sunt la meditaţii cu Iohannis. Dar până la parlamentarele din toamnă… sigur, sigur! Atunci să vă feriţi, că vine valul noilor politicieni. O altfel de politică. O ţară ca-n afară.
Data viitoare când o mai punem de-o revoluţie, poate reuşim să trecem peste nivelul instinctelor primare. Degeaba baţi cu pumnul în masă şi captezi atenţia, dacă nu ai ceva de spus.
piedone nu renunta, candideaza din partea partidului grapini….
ba, ce dracu, in bucuresti trebuie sa fii analfabet sau sustinut de unul ca sa ai sanse?
De asta mi-am pastrat buletinul de valcea 🙂
Iohannis cred ca s-a plictisit de atata impulsionat clasa politica din Romania. E genul de pragmatism clasic. Daca lumea nu-l intelege nu e vina lui. 🙂
Las’ că nici impulsionărle lui Klaus nu au fost cine ştie ce convingătoare, nu e destul să spui (o dată la trimestru) ce şi cum, chiar dacă nu ţi se poate nimic reproşa la discurs, dacă nu iei măsuri de nicio culoare. De aceea s-a cam satisit şi presa germană (aia din Germania, selbsverstandlich) de urmărit situaţia cu mare încredere în viitor, că e prea intensă liniştea pe partea prezidenţială (The sound of silence, versiunea nouă cover cu Disturbed este bestială, v-o recomand).
Iar scursurile fac ce ştiu mai bine: se scurg dintr-o parte în alta, ca uleiul după copt şniţele, plin de zoaie şi coloidal, după cum se înclină tigaia politichiei autohtone, adică în toate părţile deodată. Numa’ să nu “rămână fără coledzi” vorba lui Agamemnon Dandanache din Scrisoarea pierdută. Şi, nota bene, coledzi nu vra să zică defel “colegi de partid” cum mai cred unii, ci “colegiu electoral”, adică loc unde să poţi “să te alegi”, chiar şi prin textila transparentă a’ lu’ tanti Grapini.