Mai ţineţi minte “revoluţia” de toamna trecută? Zeci de mii ieşiţi în stradă strigându-şi patima şi dorul:
Jos clasa politică! Toate partidele, aceeaşi mizerie! Vrem o ţară ca-n afară! – Asta s-a strigat. Ştiu bine, pentru că am fost acolo, în Piaţa Universităţii.
A plecat Ponta, a căzut guvernul, a venit Iohannis şi a propus o bizarerie lunecoasă: “Până la miezul nopţii, să vină Strada la mine!” Am discutat absurditatea la timpul ei AICI.
Şi s-a întâlnit feciorelnicul preşedinte cu unii. Nişte unii cvasianonimi, fără nici o legătură cu nimic, scoşi din pălărie într-un avânt dadaist.
Voi, prepuțurile vieţii, sunteţi viitorul politicii româneşti!
No, bine…
În caz că nu aţi fost atenţi la măreţul viitor ce vă paşte, aşa arată:
“Am ales şi acceptat să candidez din partea PMP la funcţia de primar general al Capitalei pentru că eu cred cu tărie că a sosit momentul unei schimbări, că ne aflăm în faţa unui punct de inflexiune în care o nouă generaţie împărtăşim această convingere – că a sosit momentul unei schimbări de generaţie, de atitudine, de manifestare în viaţa publică.” (Robert Nicolae Schengen Turcescu)
Sau o preferaţi pe mama eroină Vrânceanu Firea? Are şi ea puncte de inflexiune, nu-i bai.
Saaau… al patrulea candidat propus de PNL în ultimele 30 de zile?
Părea băiat bun şi Piedone ăsta; teribil ghinion că nu l-au lăsat instanţele. Avea şanse mari. După ce anul trecut mai tot poporul voia să-l ardă pe rug, acum mi s-ar fi părut normal să-l pupăm, să-l împăcăm şi să-l votăm.
Au venit cam repejor alegerile pentru capitală. N-a apucat “strada” să-şi încropească partidul. Încă sunt la meditaţii cu Iohannis. Dar până la parlamentarele din toamnă… sigur, sigur! Atunci să vă feriţi, că vine valul noilor politicieni. O altfel de politică. O ţară ca-n afară.
Data viitoare când o mai punem de-o revoluţie, poate reuşim să trecem peste nivelul instinctelor primare. Degeaba baţi cu pumnul în masă şi captezi atenţia, dacă nu ai ceva de spus.
