Spirit civic românesc

O angajată Hexi Pharma a fost ieri agresată în București.
”Avea o mașină inscripționată cu Hexi Pharma. S-a oprit la stop și cineva a venit i-a deschis ușa și a luat-o la bătaie” (Loredana Albu, purtător de cuvânt Hexi Pharma)
animal sociabil

Pentru că noi, românii, nu permitem abuzuri şi ştim să luăm atitudine. Dacă asta implică şi agresarea unei femei sau a unor copii, cu atât mai bine. Aici e de noi!

Şi de fiecare dată rezolvăm problema. O companie farmaceutică a făcut mișmașuri cu dezinfectanți? Puneţi mâna pe furci şi la atac, plăieşii mei! Prindeţi-le femeile şi arătaţi-le bărbăţia ardentă!

Dar rezolvăm problema definitiv, nu doar foc de paie. Că suntem oameni raţionali, vietăţi sociabile şi calculate. De exemplu, mai ştiţi voi incendiul din club? Anul trecut a fost, prin toamnă.

Să fi durat vreo două săptămâni revoluţia, timp în care ne-am arătat colţii, l-am uşuit pe Ponta (care, între noi fiind vorba, de-abi aştepta pretext să plece). Mai aveam puţin şi-l făceam proţap pe Piedone; nimic nu stătea drept în calea furiei noastre.
Au trecut săptămânile, lunile, durerea din suflet ne-a coborât spre alte zone, mai de fundătură.

Piedone ar fi candidat din nou la primărie, dacă nu-l urecheau la tribunal. PSD-ul a rămas singurul partid cu însemnătate politică în 2016. “Partidul străzii” a fost la vremea lui o glumă bună, dar cu timpul s-a ofilit şi râsul.

Iar reforma Sănătăţii, desăvârşită. Mă uitam seara trecută la Dinamo – Viitorul, am prins tragedia în direct. L-au ridicat pe Ekeng ca pe un sac de cartofi. Fără masaj cardiac, fără defibrilator, fără salvare echipată, fără personal calificat. Du-l la spital şi mai învie-l după 15 minute în care inima a stat.

Nu pot să mai fiu nervos, să urlu înfierbântat, să mă revolt. Care-i rostul? Fibra noastră de poporeni lihniţi va fi veşnic un vortex superfluu.

Pot să zuruie cătuşele la televizor zilnic. Noi continuăm să furăm. Pot să moară câţi or fi, să iasă în stradă mii, zeci de mii. Noi continuăm să profesăm “la mişto”. Pentru că noi suntem o societate la mişto. O gloată primitivă care urlă atunci când ghimpele perforează talpa. Apoi îşi vede de drum, târându-şi picioarele desculţe prin ţărână.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

Leave a Comment.