M-am abținut să comentez subiectul pentru că nu sunt un virtuoz al umorului negru, nici să scriu pamflete despre tragedii în derulare nu mă pricep. Iar să-mi dau doct cu părerea despre virologie și macroeconomie mi se pare injust în fața celor care mai au și habar. M-am abținut până acum.

Fake news-ul deversat în Facebook și în alte agore virtuale imunde era de așteptat. La fel și dorința televiziunilor de a însămânța panică ori, din contră, abordări zeflemitoare, în funcție de interese economice schimbătoare (mogulii media își pălmuiesc extaziați obrăjoii lacomi la fiecare tragedie, fiecare “bombă” capabilă să arunce masele populare).

Dar să ajungă “vectori de opinie” niște rezervoare inepuizabile de inepție, alde Dorian Popa și Conecter, mi se pare eliberator. Mă simt eliberat de angoasa că părerile mele despre subiect mai pot face rău sau crește nivelul prostiei peste limita infinitului.
În consecință, câteva gânduri despre COVID-19:

Găsesc normală frica deoarece subiectul este de o gravitate unică pentru cei din generația mea. Ce-i drept, generația mea, a fulgilor de nea, a fost ferită de marile drame istorice. Pentru a realiza urgia ce se înalță în jurul nostru, nu trebuie să fim experți în microbiologie sau macroeconomie: este suficient să observăm acțiunile celor care sunt experți.

În ultimele două săptămâni, s-au pierdut sume imposibil de pronunțat. Cele mai puternice state și cei mai influenți privați de pe planetă au început să își sape falimentul. Cu mult avânt! Putem sta liniștiți gândindu-ne că este o simplă gripă sezonieră, putem să conspiraționăm febril cu gândul că unii care au construit tot ce vedem în jur au hotărât să dărâme. Pentru că Dorian Popa, cântăreți, fotbaliști și alți artiști microscopici în circumvoluțiuni.
Putem fi oricum, dar, de data asta, bâta nu-i mai ocolește pe cei săraci cu duhul.

Germania promite “cash nelimitat” pentru privații loviți de COVID-19. Trump alocă și el, deocamdată numa’ 50 de miliarde. Hai să vedem ce face România cu afacerile care intră în faliment dacă nu încasează o lună. Turism, comerț, hoteluri, restaurante, firme care deja au credite la bănci pentru a-și plăti angajații. Câte săptămâni de stat în casă rezistă? Și, fiind o problemă planetară, cu toți baricadați și drămuindu-și boabele, unde fugim cu căciula în mână?

Problema nu poate fi ignorată într-atât de cinic și să ne vedem invariabil de treburi “Asta este, se curăță bătrânii și sensibilii!” Nici cu măsurile impuse acum nu putem trăi, pentru că faliment, revolte, foamete, 2021 – primul an al noului Ev Mediu. Vaccinul, dacă era așa banal de gătit, îl găseam sub formă de drajeuri la intrarea în fiecare stadion, nu înghețam fotbalul pe planetă.

Probabil se va alege răul cel mai mic, imediat ce îl identificăm pe Ăla Micu. Până atunci, frica este o senzație ușor de înțeles printre cei capabili să conștientizeze.