Gânduri despre noua gripă

M-am abținut să comentez subiectul pentru că nu sunt un virtuoz al umorului negru, nici să scriu pamflete despre tragedii în derulare nu mă pricep. Iar să-mi dau doct cu părerea despre virologie și macroeconomie mi se pare injust în fața celor care mai au și habar. M-am abținut până acum.

Fake news-ul deversat în Facebook și în alte agore virtuale imunde era de așteptat. La fel și dorința televiziunilor de a însămânța panică ori, din contră, abordări zeflemitoare, în funcție de interese economice schimbătoare (mogulii media își pălmuiesc extaziați obrăjoii lacomi la fiecare tragedie, fiecare “bombă” capabilă să arunce masele populare).

Dar să ajungă “vectori de opinie” niște rezervoare inepuizabile de inepție, alde Dorian Popa și Conecter, mi se pare eliberator. Mă simt eliberat de angoasa că părerile mele despre subiect mai pot face rău sau crește nivelul prostiei peste limita infinitului.
În consecință, câteva gânduri despre COVID-19:
Continue reading

De ce românii au nevoie de naționalism

  • Contextul ideal: O lume laică, educată, în care rațiunea și curățenia sufletească au abolit orgolii, frustrări și prejudecăți. O lume în care oamenii se nasc egali, cele mai bune idei sunt unanim acceptate datorită bunățeniei, iar umanitatea, într-o toleranță feciorelnică, dospește non-segregaționist binele universal, cu progres tehnologic, speranță de viață sănătoasă și îmbucurătoare pentru măcar 150 de ani. Da, dacă toată planeta s-ar axa pe propriu-i bine, cu trai sănătos, investiții în programe sociale, tehnologie și genetică, am trăi ăhăhăăă… cu toții fericiți 100-150-1500-infinit.
  • Contextul general: Evoluția umanității nu s-a realizat prin consens ci prin conflict. Nu am progresat in armonie cu vecinul, ambiția de a-l depăși ne-a trimis de pe ogor în fabrică și de pe Pământ pe Lună. Noi suntem oameni datorită inteligenței superioare care ne-a permis să inventăm, să confecționăm unelte și să ucidem. Am ucis, am eradicat specii, marile popoare au aj… evident unde bat. Nu vă coafează contextul general, natura umană? Înjurați-l pe William Golding, dar tot prădători hrăpăreți sunteți.

Opțiunea – “Eu sunt una cu universul, cel mai pacifist vegan, nu aș ofensa un purice.” Îți permiți să fii așa numai în sânul prădătorilor hrăpăreți. Fără ei, te mâncau în urmă cu multe milenii onorabilii purici.

  • Contextul actual: Politica externă este pentru mulți (mă includ) confuză. Avem păreri, părerologi, teorii, doctrine. Dacă ignorăm harnelile intracraniene, impresia ipohondrică a unei presiuni exercitate de un corp care de fapt nu există (creierul, hăhăhă), realizăm că majoritatea teoriilor sunt ca o șurubelniță în penis: Ar avea loc, dar nu e rostul ei acolo.
    Continue reading

Judecata de apoi

Astăzi, 21 februarie 2017, cel dintâi geniu al patriei a fost definitiv condamnat la 8 ani de închisoare plus confiscarea a 13 milioane de euro.
Să fie primit!
vantu

Am două veşti în urma deciziei. Încep cu a bună:
S-a mai spălat puţin piedestalul agorei pe care se cocoţase filozoful infractor de la o vreme. Prea multe aberaţii despre cum să creştem caracatiţe în chiuvetă şi colibri în jurul becului, venite din partea unui furuncul social. Nu-i bai, s-a demonstrat că ne poate comunica la fel de volubil şi din puşcărie, dar nu strică încă un bici peste orgoliul de mafiot închipuit.

Vestea proastă:
Continue reading

Asemănările dintre România şi Zimbabwe

În Zimbabwe duduie economia:

zimbab

“Din cauza hiperinflației, Zimbabwe folosește mai multe monede ca: dolarul american, randul sud-african, pula botswaneză, lira sterlină și Euro” (Wikipedia)

Deşi sunt încă nevoiţi să apeleze la moneda vecinilor sud-africani şi botswanezi, economiştii din Zimbabwe sunt pe drumul cel bun. Inflaţia este de doar 8,5%. Un progres uimitor faţă de anul 2008, atunci când inflaţia era estimată la 11.250.000%


Continue reading

Românii nu trebuie să aibă bani

mezeluriRomânii nu trebuie să aibă bani pentru că nu au cultura banilor. Cea mai vizibilă dovadă stă în mastodonţii multietajaţi, construiţi în zone fără utilităţi. Ne-am rupt cârca foarte mulţi ani prin diferite ţări căpşunăreşti şi am strâns o sumă de bani insuficientă pentru a ne ridica palat pe Bulevardul Aviatorilor (evident).

Dar cu banii respectivi putem ridica o casă cu două, trei camere, la periferie, într-o zonă decentă. Sau putem alege o viloacă de 12-13 camere, de la trei etaje în sus, pe cel mai ieftin teren posibil şi să ne săpăm veceul între păpuşoi, lângă fântână. Care variantă credeţi că a fost preferată în ultimii 20 de ani?
Continue reading