- Contextul ideal: O lume laică, educată, în care rațiunea și curățenia sufletească au abolit orgolii, frustrări și prejudecăți. O lume în care oamenii se nasc egali, cele mai bune idei sunt unanim acceptate datorită bunățeniei, iar umanitatea, într-o toleranță feciorelnică, dospește non-segregaționist binele universal, cu progres tehnologic, speranță de viață sănătoasă și îmbucurătoare pentru măcar 150 de ani. Da, dacă toată planeta s-ar axa pe propriu-i bine, cu trai sănătos, investiții în programe sociale, tehnologie și genetică, am trăi ăhăhăăă… cu toții fericiți 100-150-1500-infinit.
- Contextul general: Evoluția umanității nu s-a realizat prin consens ci prin conflict. Nu am progresat in armonie cu vecinul, ambiția de a-l depăși ne-a trimis de pe ogor în fabrică și de pe Pământ pe Lună. Noi suntem oameni datorită inteligenței superioare care ne-a permis să inventăm, să confecționăm unelte și să ucidem. Am ucis, am eradicat specii, marile popoare au aj… evident unde bat. Nu vă coafează contextul general, natura umană? Înjurați-l pe William Golding, dar tot prădători hrăpăreți sunteți.
Opțiunea – “Eu sunt una cu universul, cel mai pacifist vegan, nu aș ofensa un purice.” Îți permiți să fii așa numai în sânul prădătorilor hrăpăreți. Fără ei, te mâncau în urmă cu multe milenii onorabilii purici.
- Contextul actual: Politica externă este pentru mulți (mă includ) confuză. Avem păreri, părerologi, teorii, doctrine. Dacă ignorăm harnelile intracraniene, impresia ipohondrică a unei presiuni exercitate de un corp care de fapt nu există (creierul, hăhăhă), realizăm că majoritatea teoriilor sunt ca o șurubelniță în penis: Ar avea loc, dar nu e rostul ei acolo.
Dincolo de lozinci și feciorie, avem poli de putere nutriți de NAȚIONALISM. Cel mai important și principalul decident mondial, USA/SUA. Un popor mai tânăr decăt Brâncoveanu, cocoțat peste frici, neajunsuri, nedreptăți si munți de cadavre, cu ajutorul supremului jetpack îndesat interbucal: NAȚIONALISMUL. “Da, stai, bă, că ăia sunt americani, ei au de toate! Noi, românașii, coaja florii de mucigai, ce avem??” Primii coloniști americani ce au avut, în urmă cu două-trei secole?
Astăzi, în contextul actual discutat, noi, românii, avem o jenă ancestrală de a ne recunoaște originile. Nu este fobie ci realitate. Da, astăzi, în contex…, când halești pizza în Torino, preferi să spui că ești “eastern european”.
Antiteză: poa’să fie în Italia, Mexic, Rusia, China, Coreea de Nord, când pe faringele americanului slobozește expirația “I’m an american citizen“, se aprind beculețe. Sau poate nu. Dar simplul fapt că el crede asta îl face mai puternic. El, cetățeanul american!
Nu vă umflați penajul oltenesc, nu se aplică universal, nimeni nu va transpira în admirație pentru maternitatea ta de la Învârtoșeștii din Deal. Naționalismul american este susținut prin MONOPOL, încă un termen care violează conceptul consensului feciorelnic. SUA au monopol comercial și militar. Inclusă în cele două și supremația tehnologică, că altfel era fake news. SUA au datorie externă peste 100% din PIB (în bani românești asta înseamnă plus infinit). Pe cei din clica noastră ne trag toți de perciuni dacă depășim 20% – pe bună dreptate, chiar am preacuviit, nu aici doream să ajung.
SUA se pot îndatora oriunde, oircând, pot băga sula în poșeta Domnului și să extragă pe vârfu-i căciulița imaculatei concepții: I, Donald J. Trump, have christened Mary. With my perfect republican cock.
Hai să vedem, cine este împotrivă?
Monopol militar congruent avansului tehnologic, sustinut prin monopolul comercial: SUA stapanesc oceanele lumii, legal și militar, nu mișcă nimeni maritim fără binecuvântarea lor. Altfel, să transportăm cu avionul 100 de milioane de porci chinezești. Dacă reușim, sigur vor pune niște naționaliști monopol si pe aer.
Ce facem, noi, românii? În contextul actual, nimic, ca de obicei.
Tot ce avem palpabil este prezența militarilor americani în România. Nu ni se datorează, a picat de la republican Mary. Utopie: În caz de invazie rusească, vine NATO, vin americanii și ne pun antipenis peste cur.
Trupele americane stationate in Romania sunt un factor de stabilitate numai datorita NATIONALISMULUI american. Presupusii atacatori se vor gandi de nspe ori inainte sa atace un militar/cetatean american, nu un teritoriu conventional arendat NATO.
De ce românii au nevoie de naționalism?
Presupunem (nu prin absurd) că noi, românii, avem nimic. La fel ce au avut și coloniștii americani acum 2-3 secole. Părintele naționalismului, monsieur Bonaparte, a concis că nu o medalie ori o jalnică distincție însuflețește individul. Trebuie să vorbești cu sufletul lui pentru a-l motiva. Adică lozinci.
Noi nu suntem francezi, ruși, nemți, americani, nu stăpânim oceane și galaxii.
Imnul nostru nu idolatrizează, nu insinuează o stăpânire din Siberia pănă la pinguinul imperial, nu e rumänen über alles in der Welt, noi am fost pacifiști și defetiști. În primul context discutat (utopia), noi, românii, suntem vârf de lance.
În contextul actual, ar trebui să:
nu aspirăm la statutul primului avangardist care lasă piatra din mână și blagoslovește globalizarea! Ar fi bine să fim la fel, dar între Japonia și Somalia există vreo 50 de IQ points. Pentru că educație, pentru că nutriție (de-a lungul generațiilor, bineînțeles), pentru că context și așa a fost să fie. Cineva a dat cu bombe, cu remușcări, cu legi, cu conserve și cu puncte IQ. Ghinion! Japonia (medium IQ 110). Somalia 60, România 90. Să nu mediem strofocări planetare doar pentru că suntem mediocri. Cineva poartă vina asta, dă-i voie, galantule român, să și-o spele. Și dacă nu o face, cântă-i în strună, dar nu uita că are rufele murdare.
Galantule român, chit că ești sistematic bagatelizat, fă-ți o strategie pentru politica externă; măcar acum, fii naționalist!
Nu funcționează ca mai devreme “Eu sunt cetățean român!”. Pentru că pe predecesorii tăi români i-a durut în coccis de tine; românul postdecembrist a descoperit-o pe Nemesis în “Îi arăt io mă-tii că fii-miu îi mai deștept ca tot niamu tău de căldărari!”
Este bine, o mândrie, nu dojenire: Avem palate impozante ridicate între fosa fostului C.A.P. și bolovanul de hotar al lui Jenică Țuicarul. La așa măreție, te piși exclusiv în fundul țuicii.
Naționalismul este pentru români o noțiune extraterestră. I-am cunoscut până acum doar excrementele telurice.
NU, nu vrem variante alde Grapini și Dăncilă care bat cu pumnul în masă la Bruxelles emanând miasme de ignar de sub unghii.
Dar nici să ne ducem la negocieri în curu’ gol și cu căciula în mână.
Naționalismul este cea mai bună rețetă interstatală și nu am trufia de a promova soluții salvatoare, cât timp mult mai deștepții mei compatrioți nu au făcut-o. Dar, veniți, bă, cu orice! Un Eminescu (chit că în afară de români și, accidental, Albert Einstein, nu a auzit nici dracu de el), un Coandă, un stilou, o sugativă, orice.
Când mergi la o negociere, comesenii trebuie să știe că ai venit cu ceva al tău , nu cu mâna între fese. Nu trebuie să îl cunoască pe Panait Istrati; dacă tu îl apreciezi, ții cu dinții de el și nu trece gazul prin colonul românesc fără Istrati, vor lua seamă. Negociază la sânge tot, cu oameni competenți, nu sarmaliste analfabete.
Nu am soluții. Noi, românii, nu avem soluții. Nu ar fi o rușine să plătim oameni competenți care să ne învețe cum să fim naționaliști. Aici, în contextul actual. Că în cel ideal: La steaua care-a răsărit perpelim ăl mai șmecher mic.
Măi, Dani, tu confuzi naționalismul cu profesionalismul și nu vezi că primul lucru pe care-l omoară naționalismul gol(cel practicat fix acum la noi) este chiar capacitatea de analiză obiectivă.
Să crezi că naționalismul este cheia unor negocieri de succes cu alte state, când tu ești prafu de pe tobă, e o gogoașă mai umflată decât dragostea de țară a lui Dragnea.
Poziția ta în negocieri este dată de nivelul individual al echipei care negociază și de resursele obiective cu care vii la masă, că nu te crede automat cineva dacă le zici că-nchizi robinetul energiei universale din tunelele dacice, trebuie să le arăți poze/planuri.
Dacă pe asta se bazează întreaga ta teză de disprețuire a non-naționaliștilor…
În plus, Dani, nu ai cum să iei peste picior ideea necesității unei schimbări de mentalitate a rasei umane(care o să vină până la urmă, fiind un pas evolutiv necesar pentru supraviețuirea speciei) dar să introduci același idealism în descrierea naționalismului românesc. Grapini e fix naționalismul românesc ultra-majoritar, nu un intelectual rafinat vrăjit de valorile culturale ale patriei și care și-ar da viața pentru țară la orice oră.
Sunt de acord că naționalismul, până și fanatismul religios, au dus umanitatea înainte – războiul în sine a cerut progres rapid. Să îmbraci însă în logică naționalismul gol(m-am născut român, automat trebuie să fiu mândru că sunt român și să învăț toate căcaturile românești) în zilele astea e un demers ridicol chiar în contextul pe care-l spui tu: dacă naționalismul puternic îl calcă în picioare pe cel slab, naționalismul slab înseamnă doar lipsa alifiei :))
Eu am inteles altceva din articolele lui Dani, Vlad.
Dani vrea sa ne spuna ca un nationalism sanatos, bazat pe realizari si performante la nivel global (cultura, stiinta, educatie, sport etc) constituie un avantaj in negocierea politica mondiala. Nu ai tromf, nu castigi la septica.
Romanul in loc sa-si hraneasca nationalismul “sanatos” si sa-si intareasca pozitia de negociere politica, prin performante in toate domeniile, la nivel global, prefera sa fie “sluga celor puternici” hranindu-se cu realizarile altora.
Asta spune Dani despre generatia noua, ca s-a “dezvoltat” din nationalisti provinciali, in slugi fara identititate, globalizate. 🙂
Da, asta este ideea. Mai puțin sintagma “slugi fara identititate”. Nu este vorba de slugi ci de particule suspendate în neant, degraba magnetizabile la orice pol (punguță cu bani ori culegere de lozinci).
De asta în articole am folosit “nomazi” nu “slugi” 🙂
Pe scurt: Cel puțin în timpul vieții noastre, cred în puterea naționalismului, nu în globalizare. Factorii decizionali mimează globalizarea pentru a-și extinde piața, nu doresc globalizare în adevăratul sens. Pentru că asta ar însemna uniformizare, adică să își piardă marele avantaj. De ce ar vrea așa ceva?
Noi, românii, trebuie să învățăm sensul corect pentru “Al nostru”. Nu mai suntem o enclavă comunistă; de 30 de ani ni s-a deschis piața mondială, trebuie să ne jucăm mâinile, chit că avem pereche de ași sau 7-2.
Asta nu înseamnă că mergem cu Grapini la Brussels. 7-2 îl trântești cu fața de masă, nu arăți cea mai slabă mână.
Punctual, ce oferă România astăzi? Zăcăminte pe care nu suntem în stare să le extragem, lemn pe care nu suntem în stare să îl prelucrăm, cereale și energie electrică pe care le exportăm/importăm la prețuri prost negociate și forță de muncă (automotive, software, soft goods).
Hai să luăm domeniul care a crescut cel mai mult în ultimii ani: industria software. Acoperă astăzi aprox. 8% din PIB cu interes minim din partea statului (în afară de scutirea de impozit). Procentul ar putea fi mult mai mare, dar majoritatea inginerilor IT fac “inginerii” pe PFA și SRL, nu au contract de muncă să plătească toate taxele.
În orice caz, o industrie care produce mult, cu investiție minimă din partea statului. Dar 90% din activitatea firmelor IT românești fac outsourcing: nu dezvoltă produse proprii ci subcontractează din SUA și UE. Chiar și în acest domeniu de vârf, noi suntem mâna de muncă mai ieftină. Nu la fel de ieftini ca India și Vietnam, dar știm engleză și nu suntem excentrici dpdv cultural. Adică se înțeleg neamțul și americanul cu noi mai ușor. Dar tot în folderul de “cheap labor” ne țin îndosariați.
“Cum clintim balanța?” – asta a fost ideea articolelor. Zăcăminte, păduri și forță de muncă există și în UK și în Portugalia. Ambele foste imperii coloniale, cu deschidere la mări si oceane, cu regim democratic, piată liberă (după Revoluția Garoafelor ’75), de ce așa mare decalaj economic? Sau între Polonia, Cehia, Slovacia și România. Cum negociază Polonia, Cehia și unde suntem noi? Punctual, ce au ei și noi nu?
Americanii au avut ambiție (transformată într-un naționalism agresiv) și mult teren liber, atât! Teren liber avem și noi, vor rămâne mii de localităti nepopulate în Oltenia și Moldova.
Până la momentul globalizării flower-power, avem și noi nevoie de un naționalism care să ne mobilizeze spre un țel comun, să ne învețe sensul “Al nostru”, respectul bunului comun (prin dragoste, nu obligație), să dezvoltăm apreciere față de România și românesc. Iar la masa negocierilor să nu mai fim mereu mâna moartă.
“Cel puțin în timpul vieții noastre, cred în puterea naționalismului, nu în globalizare. Factorii decizionali mimează globalizarea pentru a-și extinde piața, nu doresc globalizare în adevăratul sens. Pentru că asta ar însemna uniformizare, adică să își piardă marele avantaj. De ce ar vrea așa ceva?”
Globalizare fara nationalism nu exista. Si nici nu va exista vreodata. Din acelasi motiv, pentru care nu poate exista Dumnezeu intro societate laica. Valorile si convingerile celor care conduc si detin puterea, inlocuiesc indoielile si frustrarile celor slabi si neinsemnati. Nationalismul de tip misionar, este mecanismul globalizarii.
Ce are nevoie Romania si noi toti ca natiune, este o strategie coerenta de tara, care sa ne scoata din anonimat si sa ne puna la masa negocierilor, cu cei care decid viitorul lumii. Ne trebuie realizari in toate domeniile (economice, culturale, stiintifice, sportive) pentru a atrage atentia asupra noastra. Daca nu avem cu ce ne hrani mandria ca suntem romani, vom ramane, asa cum zici tu, doar niste “particule usor magnetizabile, suspendate in neant”. 🙂
Eu, din ce explică Dani în ultimul comentariu, înțeleg același lucru: vrea profesionalism românesc, vrea ca românul să-și utilizeze mai bine resursele și punctele tari. Nu văd absolut nicio legătură cu naționalismul, așa cum e definit în dicționar, în ce spune el.
Poate e o diferență subtilă de nuanță, dar:
– hai să o ducem mai bine, hai să ne ridicăm pe ce avem, hai să gândim o strategie coerentă e în primul rând o chestie de profesionalism, de calcul rece;
– suntem urmașii lui Traian și miezul Daciei libere, de asta trebuie să ne ridicăm și să le arătăm tuturor valoarea, ăsta e naționalism, nu conștientizarea lipsurilor care le avem ca nație în dezvoltarea proprie.
Conștientizarea lipsurilor ca nație e un concept contradictoriu naționalismului.
https://dexonline.ro/definitie/naționalism
PS. Înțeleg perfect ce spuneți amândoi, dar naționalismul nu funcționează decât foarte rar constructiv, mai ales la latini. Dragostea de țară, în sensul unei atitudini de hei-rup colectiv, e foarte diferită de dragostea față de numele/trecutul glorios/neamul tău.
Una se uită spre prezent și material, alta se uită numai la ideea de țară, o chestie mult mai ușor de ridicat în slăvi și trâmbițat gol, pentru că nu trebuie să fie ancorată în realitatea de azi.
Ideal, cele două ar trebui să se susțină(cred că un exemplu bun e ridicarea Germaniei după război), practic însă de multe ori conștientizarea slăbiciunilor și murdăriei care trebuie corectate se bat cap în cap cu naționalismul de genul celui de la noi.
Nationalismul de care vorbeste Dani, cel putin asa am inteles eu, se defineste prin mandria de a apartine unei natiuni, coroborat cu ce zice DEXul “Tendință de a aprecia exclusiv și exagerat tot ceea ce aparține propriei națiuni”.
In general, nationalismul marilor puteri ale lumii, se bazeaza pe realizari importante in toate domeniile, cultural, economic, social, sportiv.
Problema la romani este ca nu au cu ce sa se laude/mandreasca in afara granitelor tarii. Nici cu trecutul, nici cu prezentul. Romanii sunt pe cale sa-si piarda si identitatea culturala, prin departarea de propriile traditii si obiceiuri stramosesti. Practic isi pierd si “dragostea fata de specificul si traditiile propriei natiuni” (def nationalism/DEX).
De aceea a spus Dani ca romanul a devenit o “particula suspendata in neant usor magnetizabila la orice pol…”. 🙂
1. Da, aia e, mândria de a aparține unei nații – și eu zic că mândria aia, m-am născut român trebuie să fiu mândru de asta, nu are legătură cu hai să văd exact care-s punctele tari pe care pot construi o evoluție rapidă, ci dimpotrivă.
Unde zic eu că e confuzia la Dani: noi românii trebuie să învățăm sensul corect la ”al nostru”, zice el. Eu sunt de acord, numai că sensul corect nu vine din naționalism, e același indiferent dacă e vb de americani sau marțieni, nu au românii un sens mai cu moț al conceptului.
Dau un exemplu practic, că de practică vorbește Dani până la urmă: hai să ne lucrăm pământul nostru bine. Binele ăla vine din tehnica agricolă, legislație, etica muncii și așa mai departe – nicăieri nu vine din îmi lucrez pământul bine că e românesc, franțuzesc, congolez. Da, cel cel muncește poate fi naționalist extrem, dar aia ține de el ca individ și nu e o condiție care-i face pământul mai roditor.
Eu asta încerc să spun – ne trebuie profesioniști și o schimbare de mentalitate fix în direcția asta, nu naționalism ieftin(până la urmă, în articolul anterior, Dani e revoltat că s-a izbit de nește oameni care nu știau că Eminescu e cel mai mare poet mondial…).
2. Romanii sunt pe cale sa-si piarda si identitatea culturala – eu abia aștept să se întâmple asta. Naționalismul de azi este dat de generația bunicilor și părinților mei, adică e cel construit de comunism-înghite orice, mori de foame, dar crapă de mândrie că ești român și ascunde sub preș orice mizerie care ar contrazice mândria asta.
Pentru mine, tipul ăsta de naționalism desprins de date/realitate/rațiune este obstacolul principal al societății românești.