De ce românii au nevoie de naționalism

  • Contextul ideal: O lume laică, educată, în care rațiunea și curățenia sufletească au abolit orgolii, frustrări și prejudecăți. O lume în care oamenii se nasc egali, cele mai bune idei sunt unanim acceptate datorită bunățeniei, iar umanitatea, într-o toleranță feciorelnică, dospește non-segregaționist binele universal, cu progres tehnologic, speranță de viață sănătoasă și îmbucurătoare pentru măcar 150 de ani. Da, dacă toată planeta s-ar axa pe propriu-i bine, cu trai sănătos, investiții în programe sociale, tehnologie și genetică, am trăi ăhăhăăă… cu toții fericiți 100-150-1500-infinit.
  • Contextul general: Evoluția umanității nu s-a realizat prin consens ci prin conflict. Nu am progresat in armonie cu vecinul, ambiția de a-l depăși ne-a trimis de pe ogor în fabrică și de pe Pământ pe Lună. Noi suntem oameni datorită inteligenței superioare care ne-a permis să inventăm, să confecționăm unelte și să ucidem. Am ucis, am eradicat specii, marile popoare au aj… evident unde bat. Nu vă coafează contextul general, natura umană? Înjurați-l pe William Golding, dar tot prădători hrăpăreți sunteți.

Opțiunea – “Eu sunt una cu universul, cel mai pacifist vegan, nu aș ofensa un purice.” Îți permiți să fii așa numai în sânul prădătorilor hrăpăreți. Fără ei, te mâncau în urmă cu multe milenii onorabilii purici.

  • Contextul actual: Politica externă este pentru mulți (mă includ) confuză. Avem păreri, părerologi, teorii, doctrine. Dacă ignorăm harnelile intracraniene, impresia ipohondrică a unei presiuni exercitate de un corp care de fapt nu există (creierul, hăhăhă), realizăm că majoritatea teoriilor sunt ca o șurubelniță în penis: Ar avea loc, dar nu e rostul ei acolo.
    Continue reading

La ce se rezumă naţionalismul românesc

1. Dacă străinezul îmi dă ceva gratis, să fie primit. Dar sigur nu va face asta, deci să-l ia dracu!
2. Dacă străinezul îmi dă ceva, dar va câştiga şi el de pe urma mea…păi să-l ia dracu!

Plus votanţii tradiţionali PSD, fanii lui Mihai Gâdea, dacii liberi şi agramaţi.

Şi a mai fost, bineînţeles, filonul cultural care ne-a explicat importanţa civilizaţiei române. Pentru că Ionesco şi Cioran au scris opere de succes. În franceză.

Comentariile sunt pe marginea articolului de ieri – Naţionalismul românesc este o aberaţie.
Am făcut o selecţie din balmeșul feisbucist. Ţineţi-vă bine!

plm
Continue reading

Naţionalismul românesc este o aberaţie

acvila-romaneascaM-am săturat până în colon de buimăcitele porniri naţionaliste româneşti. Când îmbrăţişezi paradigma în care “Ostaşi, vă ordon: Treceţi Prutul!” îţi umple cu fală goliciunea cerebrală şi sufletească, ajungi să nu îţi mai aparţii. Te laşi pradă unei forţe morbide – ignoranţa.

Să limpezim câteva aspecte.

Noi nu am fost vreodată cuceritori. Nici militari şi nici culturali. Nu ne-am răspândit particularităţile civilizaţiei peste hotare. Am fost în schimb nişte veritabili încasatori. Am asimilat, de bună voie sau constrânşi, întregul sistem valoric la care ne raportăm astăzi.

Totul este “de import”. Orânduirea socială nu ne aparţine, Constituţia este copiată, tiparele în care activăm sunt tot copii (unele nereuşite).

Muncim şi ne distrăm cum am învăţat de la alţii – A fost suficient un sfert de veac pentru a trece de la strivitul strugurilor între degetele picioarelor plus horă la junior manager plus exorcizări haialo-bahice pe Calvin Harris. Ne-am reinventat complet într-un sfert de veac şi aveţi pretenţia să păstrăm stindarde dacice timp de milenii?!
Continue reading