În Zimbabwe duduie economia:
“Din cauza hiperinflației, Zimbabwe folosește mai multe monede ca: dolarul american, randul sud-african, pula botswaneză, lira sterlină și Euro” (Wikipedia)
Deşi sunt încă nevoiţi să apeleze la moneda vecinilor sud-africani şi botswanezi, economiştii din Zimbabwe sunt pe drumul cel bun. Inflaţia este de doar 8,5%. Un progres uimitor faţă de anul 2008, atunci când inflaţia era estimată la 11.250.000%
Am putea spune că au avut o creştere economică chiar peste cea a Guvernului Ponta. Realmente fabulos!
Deseori aud conlocuitori citadini meditând cu voce tare la viaţă, moarte, univers; şi într-un final, la condiţia lor de români. Mulţi nu înţeleg cum este posibil ca România, o ţară cu atât de multe bogăţii naturale, să fie în halul ăsta de săracă.
Nu îmi place să fiu elementul intruziv, care tulbură meditaţia omului cu informaţii şi nuanţe suplimentare. Dar de fiecare dată când cineva nu înţelege de ce România arată aşa, aş putea să-i dau exemplul Africii.
Al doilea continent ca dimensiune, o vastitate nemărginită de resurse naturale, locul cel mai prielnic pentru apariţia şi dezvoltarea speciei umane. Şi totuşi, coşul de gunoi al planetei. Un spaţiu geografic smuls parcă din iad, caracterizat prin haos continuu şi dezumanizare.
Aprox. jumătate din populaţia Africii are vârsta mai mică de 19 ani. Asta pentru că speranţa de viaţă este de 55. La fel ca în urmă cu mai multe secole. Africanii sunt şi singurii din lume care mor de boli eradicate în afara continentului.
Ar fi nedrept să mă refer la tot continentul african. Iadul prezentat mai sus este valabil pentru o anumită parte: Africa Neagră. Încă nu am găsit explicaţia pentru care Africa Neagră a rămas cu mai multe trepte evolutive în urmă. Şi nici explicaţia pentru care România este ultima din U.E.
Observ totuşi asemănările. Regiuni bogate în resurse, condiţii favorabile pentru clădirea unor civilizaţii sclipitoare. Iar rezultatul, undeva la polul opus. Nu am porniri rasiste, nici antinaționale. Sunt doar etnografic-curios.
Omul sfinţeşte locul sau îl blestemă?
“Omul sfinţeşte locul sau îl blestemă? ”
Uneori una, alteori alta, dupe caz cum s-ar zice.
“Încă nu am găsit explicaţia pentru care Africa Neagră a rămas cu mai multe trepte evolutive în urmă. Şi nici explicaţia pentru care România este ultima din U.E.”
O explicatie care mi s-a parut foarte bine argumentata poti gasi in cartea “Why nations fail” scrisa de Daron Acemoğlu si James A. Robinson.
Pe scurt, este o detaliere a ceea ce a spus Hary mai sus cu “omul sfinteste locul”, dar se refera in mod concret la institutiile pe care omul alege sa le creeze si sa le impuna in societate.
Pus pe listă.