Să vină trupele speciale!

Am scris în urmă cu o săptămână despre “răul cel mai mic” pe care îl vom alege atunci când rămân tiparnițele BNR fără tuș. Între timp, în Europa civilizată s-a închis tot, de-a valma, chit că-i club în care schimbă fluide o mie de extaziați ori cafenea unde își mângâie croasantul cinci filfizoni. “TOT!” nu este o soluție ci un mod laconic de a transmite: Băi, e groasă rău de tot! Habar nu avem ce să facem. Ia, stop joc toată lumea pănă luăm o gură de aer și începem să ne dumirim. Un fel de “Piua” pentru cei care ați prins copilării pre-Xbox.

Fix înainte de Total shut down, pe Anfield s-a jucat Liverpool – Atletico Madrid, cu 52.000 în tribune, englezi și spanioli. Se mai întâmplă…mai bine mai târziu decât niciodată; la insulari ajunge mai greu vestea pandemiei, într-o sticlă plutitoare.
Ce trebuie să facă autoritățile române pentru a nu zădărnici efortul colectiv planetar?
Continue reading

Gânduri despre noua gripă

M-am abținut să comentez subiectul pentru că nu sunt un virtuoz al umorului negru, nici să scriu pamflete despre tragedii în derulare nu mă pricep. Iar să-mi dau doct cu părerea despre virologie și macroeconomie mi se pare injust în fața celor care mai au și habar. M-am abținut până acum.

Fake news-ul deversat în Facebook și în alte agore virtuale imunde era de așteptat. La fel și dorința televiziunilor de a însămânța panică ori, din contră, abordări zeflemitoare, în funcție de interese economice schimbătoare (mogulii media își pălmuiesc extaziați obrăjoii lacomi la fiecare tragedie, fiecare “bombă” capabilă să arunce masele populare).

Dar să ajungă “vectori de opinie” niște rezervoare inepuizabile de inepție, alde Dorian Popa și Conecter, mi se pare eliberator. Mă simt eliberat de angoasa că părerile mele despre subiect mai pot face rău sau crește nivelul prostiei peste limita infinitului.
În consecință, câteva gânduri despre COVID-19:
Continue reading

Răceala, gripa, mistere intangibile

Ultima săptămână mi-a amintit de copilărie: behăit, muci, temperaturi de aproape 39, dureri în gât, tremurat. Și, la fel ca în copilărie, totul s-a petrecut într-un mister eleusin. A venit, m-a lovit, a plecat – n-am înțeles nimic. După ce am secretat, timp de o săptămână, eclectice formule de fluid scârbos (dar viu colorat), acum am rămas nedumerit și sec.

N-am înțeles dacă am fost răcit sau gripat. Care este diferența? Vorbim despre microorganisme diferite care îmi violează anticorpii sau răceala este doar un pui de gripă? Mi se trage de la frig cum se spune prin popor? N-aș fi convins, pentru că răcelile mele cele mai nărăvașe sunt în august, pe caniculă. Doar că alea de vară țin o lună și sunt fără febră.
M-o fi tras curentul? Aici avem o constantă: curentul. Prezent în toate anotimpurile, în toate casele cu uși, la toate necazurile. Continue reading