Covid: ce s-a schimbat în ultimele trei luni

Am scris AICI pe 15 martie:

“Problema nu poate fi ignorată într-atât de cinic și să ne vedem invariabil de treburi “Asta este, se curăță bătrânii și sensibilii!” Nici cu măsurile impuse acum nu putem trăi, pentru că faliment, revolte, foamete, 2021 – primul an al noului Ev Mediu (…)

Probabil se va alege răul cel mai mic, imediat ce îl identificăm pe Ăla Micu. Până atunci, frica este o senzație ușor de înțeles printre cei capabili să conștientizeze.”

+++

Punctual, astăzi, 21 iunie, ce diferențe observăm față de 15 martie?

Sunt mai puține cazuri zilnice? Diferențe prea mici, depinde cine și cât numără.
Sunt mai puține decese zilnice? Nu. Aici este mai ușor de numărat.
Sunt mai pregătite spitalele să oprească “valul”? În urmă cu trei luni nu declarau directorii spitalelor: Ne pare rău, toate paturile sunt ocupate.
Continue reading

Covid: Epidemie de prostie

Trecut de miezul nopții, iar străzile din Leordeni bocesc cu stropi de abandon. Luminate, îmbietoare în a lor larghețe proaspătă și goală. Au fost părăsite de curând și da, le simt vulnerabile, mi-ar îndrăgi fiecare pas. Și de mi-ar săruta talpa piciorului, aș șchiopăta puțin, de teamă să nu le strivesc sărutul.
Pot doar să le privesc pe geam, singure și reci: poate noaptea asta împărțim un vis. Mai mult de atât ar fi ilegal!
Multe au devenit ilegale, mai puțin prostia. Să le scoatem în evidență pe cele mai stridente – caracteristicile epidemiei de prostie:

În primul rând, materia cenușie care i-a scos pe bieții militari în Piața Unirii. Iar când zic materie cenușie mă refer la molozul care îi ocupă spațiul intracranian respectivei ființe. Înarmați și echipați ca de război, cu Kalașnikovul pe piept și masca de zugrav pe nas, bravii militari păzesc Magazinul Unirea (închis și gol).
Continue reading

Gânduri despre noua gripă

M-am abținut să comentez subiectul pentru că nu sunt un virtuoz al umorului negru, nici să scriu pamflete despre tragedii în derulare nu mă pricep. Iar să-mi dau doct cu părerea despre virologie și macroeconomie mi se pare injust în fața celor care mai au și habar. M-am abținut până acum.

Fake news-ul deversat în Facebook și în alte agore virtuale imunde era de așteptat. La fel și dorința televiziunilor de a însămânța panică ori, din contră, abordări zeflemitoare, în funcție de interese economice schimbătoare (mogulii media își pălmuiesc extaziați obrăjoii lacomi la fiecare tragedie, fiecare “bombă” capabilă să arunce masele populare).

Dar să ajungă “vectori de opinie” niște rezervoare inepuizabile de inepție, alde Dorian Popa și Conecter, mi se pare eliberator. Mă simt eliberat de angoasa că părerile mele despre subiect mai pot face rău sau crește nivelul prostiei peste limita infinitului.
În consecință, câteva gânduri despre COVID-19:
Continue reading