Îmi place poezia, scriu poezie. Totuşi temele romantice nu sunt atuul meu. Fanii ştiu asta :)) Dar dacă Tucă poate, eu să rămân de căruţă?
În doi
Am fost lăstari lăptoşi
În codrul uscat prea devreme
Nu ne-au lins căprioare, nici iepuri pufoşi.
Noi am crescut cu salivă de hiene.
Ne-am ridicat şi am înflorit
Cu ramuri bogate, cu fructe
Ne-am încolăcit crengile şi ne-am iubit
Plutind peste codru, cu rădăcinile rupte.
Ne-a clocotit seva, din suflet am scuipat chihlimbare
Am transpirat sămânţa prin scoarţa de noroi
Am mirosit pământul jilav, culcaţi de topoare
Şi ne-au târât lanţuri de îngeri spre vatra de apoi.
În fum se preface saliva de hienă
Am ars, am trosnit spre iubirea eternă
Doi tăciuni dizolvaţi în soba stinsă
Doi tăciuni, aceeaşi cenuşă.
“Un vers tăiat îşi caută printre fiţuici
O poezie avortată de critica minoră.
Îmi bruiază o idee pe motiv de frecvenţă redusă
A undei de inspiraţie perenă>
Şi-mi caut chintesenţa între un lapsus frustrant
Şi un déjà vu adiacent …
Acolo, în unghiul destinat utopiei cu fulger,
Inspir clipa cum un gurmand absoarbe marţipanul.
Expir însă molecule de clor,
Care-mi decolorează pe alocuri
Curcubeul de cârpă,
Ca un cuţit efervescent într-o rană primordială.
Versul meu regenerat
Scanează acum poezia virusată de margini.”
Asa ma simt eu pe vremea asta. (poezia e de aici: http://lilitheva23.wordpress.com/ talentata fata)
Mie nu imi transmite vreo stare anume poezia respectiva. Are prea multe neologisme si e cam nehotarata. Parca ar vrea sa transmita ceva, dar totusi nu. Imi arata prajitura din lingurita, dar nici macar nu ma lasa sa o miros. De gustat, nici vorba.
Dar da, fata este buna. Poate scrie si poezie pe placul meu, daca renunta la sovaielile pisicesti de femeie enigmatica. O sa ii las un mesaj pe blog :))
unii mai folosesc si neologisme 🙂
Mie-mi spui? :))
Ia uite: http://www.arhiblog.ro/camera-gigolo/
Ghici cine a scris-o. Problema e ca atunci cand treci o limita a exprimarii cripitce, risti sa pierzi din senzatiile pe care ai vrea sa le transmiti cititorului. Eu asa am patit cand am citit poeziile lui Ion Barbu. Le-am inteles, dar nu m-au impresionat. La fel o sa patesti si tu daca citesti fragmentul din link. O sa il intelegi, dar te va lasa rece.
depinde de starea in care e cititorul. Te poate lasa rece acum, insa peste o luna intelegi ce vrea sa zica artistul si te lasa putin caldut.
Tu scrii foarte incarcat si trebuie sa am toate “mintile” la mine ca sa nu ma lasi rece si sa ma transpun in ce spui acolo
Alexandru,
wow, la final am respirat usurat, mi-a fost teama ca tu ai scris-o… 🙂
Nu am citit ceva mai colturos si mai constipat in exprimare, nu am surprins nici o linie melodica, nici macar o stare de spirit coerenta, am simtit doar stresul autoarei de a transmite ceva.
A reusit, cu pichamerul.
E superbă, felicitări 😀
Merci! Gasesti una asemanatoare ca stil si in cartea pe care ai comadat-o. Se numeste “Livada de pruni” si o gasesti la pagina 27. Avantajul poeziei din carte vine din mirosul de tus, de carte proaspata. E incantator :))
Dar lasand mirosul de tus de-o parte, pentru mine au cam aceeasi valoare artistica. Hary s-ar putea sa ma contrazica si sa aprecieze mai mult Livada.
Buna.
@Hary: nici mie nu-mi place, sa stii.Dar din alte motive.Si nu o lua ca pe o scuza, dar am scris-o acum 5 ani, sper sa fi crescut macar putin de atunci.
@Alexandru: multumesc.
@Dani: Comentariile tale sunt binevenite pe blog.
ok, dabia aștept să o citesc :).
Dani,
“In doi” ar fi avut loc in carte daca ai fi scris-o in timp util.
Este chiar mai buna in opinea mea, decat livada de pruni. Probabil din cauza ca e mai proaspata si are in acest moment, un loc mai privilegiat in memoria mea.
Trebuie sa recunosc, ca de cand iti citesc poeziile, nu prea mai pot citi versuri scrise de alti autori.
La tine cuvintele se leaga, colaboreaza, au un ritm, mesajul este transportat pe note armonice, creand o stare de spirit aproape euforica.
Ce mi se pare mie interesant, este ca multi zic ca poeziile lui Corban sint criptice.
Aparent par sa fie asa, insa in realitate, daca te lasi purtat de metaforele lui, cuvintele iti vor rascoli lumea interioara, creand o sumedenie de asocieri cu sentimente, ganduri, amintiri, culori, mirosuri, oferindu-ti o varietate larga de interpretari.
Dupa ce am citit “in doi” si am trecut la “un vers taiat…” postat de Alex, mi s-a parut ca ma trezeste cineva dintr-un vis frumos cu pichamerul.
Mi s-a parut ca un Noroc dupa o Terapia. Cunoscatorii stiu despre ce vorbesc…:-)
Eeeh, nici chiar asa. E mai degraba un Carlsberg dupa Heineken 🙂 Depinde de gusturi. Eu sunt convins ca exista foarte multe persoane care considera poezia ei mai reusita decat a mea. Si e normal. Pana la urma, valoarea unei poezii este relativa, in functie de personalitatea si experienta fiecaruia. Eu raman la parerea ca doamna/dom’shoara poate scrie poezie de calitate.
Dani,
asta am simtit eu, asa am judecat eu, m-am referit strict la poezia citata de Alex, comparativ cu a ta. Pentru mine, diferenta a fost izbitoare.
Nu citisem nimic altceva scris de lilitheva.
Dar sint convins ca sint oameni care rezoneaza cu acea poezie. Cel mai bun exemplu: Alexandru. Gusturile nu se discuta, doar se impartasesc.
Eu poate am facut-o intr-un mod mai galagios si agresiv.
La sfarsitul zilei insa, este frumos ce-ti place tie, nu ce-ti spune altul.
Lilitheva,
m-ai facut curios.
intre timp am fost la tine, am citit de sus in jos, multe poezii, care toate transmit ceva, au o stare, o melodie, sint calde, romantice, nostalgice.
Sint pe modelul visator, introspectiv… imi place.
M-am intors de la tine cu “calcaiul”. Care a reusit sa-mi spuna ceva mai mult.
Ce am citit este cu totul altceva decat poezia postata de Alex.
Iti multumesc pentru timpul acordat, atunci. Ma bucur ca ti-au placut.