Du-te, Dică!
din basm, în basm
în astm, în astm:
renasc; demasc un cap bolnav
prea capturat de-un corp uitat
cu braț forjat și mort de beat Continue reading
din basm, în basm
în astm, în astm:
renasc; demasc un cap bolnav
prea capturat de-un corp uitat
cu braț forjat și mort de beat Continue reading
…Te speli pe faţă şi duci și din gunoi,
apocalipsa unor biete bacterii care au greşit
doar când ne-au impus să ne cunoaştem cu adevărat pe noi.
Noi, drept răspuns, ne-am şters de noroi, ne-am tuns,
am exfoliat toate reîncarnările şi ne-am pierdut în cel mai virtual mediu,
cel pentru care Moartea e început şi nu remediu
şi pentru care Viaţa e sfârşit şi nu imperiu.
Când ne-am cunoscut iniţial iniţialele,
eram două Zeitgeist-Poltergeist
căutând să intrăm în acelaşi trup,
acum aştept să te speli pe picioare ca să te sărut,
din ce în ce mai mut,
te aştept să îţi dai jos machiajul,
din ce in ce mai surd,
ca să pot să scuip o măsea de minte
către zâna care erai cândva, înainte să te schimbi în cuvinte,
pierdută pe retina unor ochi care au refuzat să mai interpreteze dincolo de tine,
dar Dionis mă bate uşor pe cap şi-mi spune
Continue reading
NICTALÓP, -Ă adj., s.m. și f. (Om, animal) care vede mai bine noaptea decât ziua.
[< fr. nyctalope, cf. gr. nyktalops < nyx – noapte, ops – vedere]
Nictalop ascuns prin desişurile tăioase ale unui
suflet smuls din cuţitele albuminoase ale unui zeu cărunt
picurând din coapse câte-un timp nebun cu limbile scoase
la tot ce-i în jur;
Viaţa cu perucă de materie neagră tunsă scurt de moarte cu coase,
sărutând cu fosfor luciferic glanda pineală învelită-n oase,
ca un porţelan fragil sau farfurie cu dezastre,
plutind cosmic către un zeu care a dat comanda acum un Univers
ca noi să suferim de blestemul unui imposibil inexistent de existent,
imposibil de înţeles în Secolul Vitezei şi al muzicii dance,
căutând prezentul pentru a înţelege trecutul în viitor
şi întrebându-ne a ce miroase atunci când pământul se surpă în gol
şi potopul poartă înspre mări de petrol cadavre umflate, vâscoase,
înecând prin patru călăreţi miliarde de oase, matematica
iubirii sângerând pe tăişul aceleiaşi coase născute
din tablete de legi pe care se aruncă zaruri și coaste,
Continue reading
Dumnezeu vine luni, pardon, vine lumi şi stă până marţi, pardon, stă până morţi, stă cu toţii, stăpân peste miercuri, pardon, stăpân peste mere şi cur, pleacă la primul cuvânt urat şi joia este neagră, pardon, joia este zgardă pe gâtul lung ca de girafă al unei săptămâni în care vine o vineri ce anunţă un nesfârşit de weekend fără început, sedus pe apa sâmbetei plină de mâl, aşteptând o duminică adiacentă unei luni, ca în latină, dominica, basilica sau bazilisca, una o piatră în care te rogi pentru minuni, cealaltă o piatră care devii, aşteptând, căutând săptămâni în pomul cu lămâi şi minciuni din care viaţa cade acră, se uită spre cer, se adânceşte în smoală, ea nu are aripi, îşi construieşte o barcă, ea n-are vâsle, n-are pânze, dar narare apă şi se roagă la ea să se înmulţească şi-şi aduce aminte că e Lucifer şi că Lucifer e o poezie flască şi atunci viaţa se sperie şi încearcă să se nască, Ana are mere, bună prietenă cu Eva, şarpele înghiţind poeme şi năpârlind şobolani din solzi şi haine de piele, Dumnezeu întrebându-se unde am greşit, noi între bându-ne minţile despre ficaţi când o să murim.
Continue reading
Ce faci daca esti un autor liric dar nu-ti plac canoanele si tiparele poeziei? Scrii prozezie. Andru David Simionoiu este un astfel de autor, liric in simtire, epic in gandire.
– Oare o s-o zică?
– O zice.
– Da… dacă se rușinează și nu mai zice nimic?
– Atunci n-o zice.
– Daaaaaaaa… cum să n-o zică?
– Femeie, nu mă mai bârâi la cap. O s-o zică iar dacă n-o zice că se rușinează are tot timpul din lume să se obișnuiască cu prezența publicului, că la cât de valoroasă o să fie sigur o să aibă de ținut conferințe. Deci nu e nicio problemă.
– Așa?
– Așa.
– Bine.
Uite așa am pus punct bâzâielilor începute cam de vreo lună venite din partea unei mame pline de emoții că fetița ei are prima serbare la grădiniță.
Ioana a avut și ea emoții dar și-a Continue reading
Îmi place poezia, scriu poezie. Totuşi temele romantice nu sunt atuul meu. Fanii ştiu asta :)) Dar dacă Tucă poate, eu să rămân de căruţă?
În doi
Am fost lăstari lăptoşi
În codrul uscat prea devreme
Nu ne-au lins căprioare, nici iepuri pufoşi.
Noi am crescut cu salivă de hiene.
Continue reading