– Oare o s-o zică?

– O zice.

– Da… dacă se rușinează și nu mai zice nimic?

– Atunci n-o zice.

– Daaaaaaaa… cum să n-o zică?

– Femeie, nu mă mai bârâi la cap. O s-o zică iar dacă n-o zice că se rușinează are tot timpul din lume să se obișnuiască cu prezența publicului, că la cât de valoroasă o să fie sigur o să aibă de ținut conferințe. Deci nu e nicio problemă.

– Așa?

– Așa.

– Bine.

Uite așa am pus punct bâzâielilor începute cam de vreo lună venite din partea unei mame pline de emoții că fetița ei are prima serbare la grădiniță.

Ioana a avut și ea emoții dar și-a făcut treaba cu brio, fără să i se sufle, fără să se poticnească și fără să se sperie de Moș deși tot îi arunca câte o privire cercetătoare (era în dreapta ei).

Corul bocitoarelor și-a făcut și el datoria (mama, mătușa, nașa) iar tac-su a stat sobru și-a filmat, cu inima gata gata să-i pocnească de mândrie.