El este Zmenta, al treilea copil minune al Ardealului (după Toni Poptămaş şi Roxana Prinţesa Ardealului)

Sper că v-a plăcut. Nu ştiu ce urmează după primele 5 minute, probabil ceva cel puţin la fel de frumos. Filmuleţul porneşte energic, încurajator, duduind de vioiciune. După care am început să simt un stol de turturele ciugulindu-mi ochii. În urechi, Neghiniţă săpa cu hârleţul spre creierul intrat în coroziune.

Vorbim despre o producţie cu jumătate de milion de vizualizări şi un raport like/dislike de 24 la 1. Iar producătorul, talentul Ardealului, are sute de mii de fani şi câteva milioane de vizualizări. Inclusiv o manea cu peste 2 mil.

Nu poţi să ai mai mult de 18 ani şi să-l priveşti de bunăvoie pe Zmenta. Bănuiesc că mesajele sale ţintesc îndeosebi un anumit segment geografic. Prognoza mea sociologică identifică sutele de mii de fani în rândurile tinerilor ardeleni. Care tineri ardeleni? Judecând după numărătorile youtube, aproape toţi.

Nu vreau să fiu greşit înţeles. Nu îl critic pe talentatul Zmenta. Nici nu aş putea. Până la urmă, el este imaginea succesului, modelul care se bucură de aprecierea nețărmurită a tinerei generaţii. Nu critic, doar îmi exprim confuzia.

Wonderkid-ul ardelean are cu vreo 10 ani mai puţin decât mine. Călătoresc în timp diferenţa asta şi ajung în ultimul an de liceu. Încă am amintiri proaspete cu atmosfera, preocupările şi prietenii de atunci. În adolescenţa mea, Zmenta era modelul băiatului de care toată lumea încerca să fugă. Ăla care vorbea mult şi prost, scremându-se să smulgă aprecieri.

Acum observ că paria bisericuţelor s-a transformat în liderul bisericii. Ce preafericirea dumnezeilor s-a întâmplat în ultimii 10 ani?!