Bucureşti – Mangalia, 4 ore jumate, cu trenul. Nu pot să mă plâng, a fost un drum decent. Să vă faceţi o idee despre infrastructura feroviară: Porţiunea Bucureşti – Constanţa a durat sub două ore. Restul s-a pierdut târâș-grăpiș, de-a lungul litoralului, până în Gara Mangalia. Locomotiva, deşi arată a ceva în care şi-a pierdut Ana Pauker inocenţa, duce lejer peste 130 km/h. Problema nu poate fi decât la şine.
Pe litoral este bine, răcoare, vânt puternic, aproape pustiu. Apa arată ca într-o reclamă la Ciocolax; începe şi albastrul marin, jumate de kilometru mai în larg.
Am descoperit şi cum arată o cameră de cinci stele româneşti. Are 20 de metri pătraţi cu tot cu baie şi balcon. Pat, şifonier lat de un metru (în care au avut loc minibarul şi seiful), duş, veceu, televizor, telefon (nefuncţional). E bine, oricum nu voiam să sun pe careva.
De ce 5 stele? ar întreba un prea-curios.
35 de lei un sandvici cu piept de pui şi cartofi. 80 de lei platoul de mezeluri şi brânzeturi (400 de grame).
#pebarosăneală
Hotelul ăsta are 8,7 din 10 pe booking.com, iar comentariile laudative abundă. Foarte mulţi români nu cred că au încercat să treacă graniţa. Deşi e legal de ceva timp. Şi mai ieftin.
am inceput sa nu mai cred in review-urile de pe site-uri de turism, inclusiv de genul “am fost acolo”
se pare ca ori sunt eu ciudat, ori se-nghesuie acelasi gen de oameni sa-si dea cu parerea depsre minunata lor vacanta.
de ex cand am fost la jaful ala de hotel bulgaresc, noi eram cam singurii care nu se simteau bine.
Păi restul erau basarabeni. Normal că se simţeau bine, erau consăteni, se cunoşteau toţi între ei.