Am intrat în repaus

poza mare

Bucureşti – Mangalia, 4 ore jumate, cu trenul. Nu pot să mă plâng, a fost un drum decent. Să vă faceţi o idee despre infrastructura feroviară: Porţiunea Bucureşti – Constanţa a durat sub două ore. Restul s-a pierdut târâș-grăpiș, de-a lungul litoralului, până în Gara Mangalia. Locomotiva, deşi arată a ceva în care şi-a pierdut Ana Pauker inocenţa, duce lejer peste 130 km/h. Problema nu poate fi decât la şine.

Pe litoral este bine, răcoare, vânt puternic, aproape pustiu. Apa arată ca într-o reclamă la Ciocolax; începe şi albastrul marin, jumate de kilometru mai în larg.
Continue reading

Iarba verde din Neptun

IMG_0982Noaptea în Neptun mi-a adus pui de rădaşcă şi un miros dulceag de cal spoit în baligă. Pe străzile întunecate şi reci circulă zeci de caleşti. Albe, cu luciu de nou, săltând pe arcuri fundurile negricioşilor rotofei.

Un porumb fiert, o maşinuţă cu fisă trosnind din încheieturile jupuite. Cupluri anoste plutind legănat pe alei. Par fantomele unor marinari beţi, alungate din mormintele mării.

Totul transpiră comunism. De la hotelurile colţuroase, cu balcoane kitschoase şi var îngălbenit, până la băncuţa de lângă parcul buruienos. Pe spătarul de tablă verzuie a uitat cineva o batistă. Îi simt usturător naftalina până în alveolele plămânilor.
Continue reading