Ai ceva de zis?
Bucureşti – Palermo durează cât Bucureşti – Constanţa şi cu o oră mai puţin decât Bucureşti – Rm. Vâlcea.
Insula îţi dă o stare de preaplin (avem de toate!), dar ar putea fi şi slăbiciunea mea faţă de MuMa: Munte – Mare în aceeaşi doză. 
Continue reading
Bucureşti – Mangalia, 4 ore jumate, cu trenul. Nu pot să mă plâng, a fost un drum decent. Să vă faceţi o idee despre infrastructura feroviară: Porţiunea Bucureşti – Constanţa a durat sub două ore. Restul s-a pierdut târâș-grăpiș, de-a lungul litoralului, până în Gara Mangalia. Locomotiva, deşi arată a ceva în care şi-a pierdut Ana Pauker inocenţa, duce lejer peste 130 km/h. Problema nu poate fi decât la şine.
Pe litoral este bine, răcoare, vânt puternic, aproape pustiu. Apa arată ca într-o reclamă la Ciocolax; începe şi albastrul marin, jumate de kilometru mai în larg.
Continue reading
Azi vântul s-a mai potolit, cel puțin dimineață a scăzut sub 200 la oră. Asta înseamnă că am putut merge pe plajă fără să legăm copilul cu sfoară de mijloc, chiar dacă restul de chestii luate cu noi au trebuit ancorate cu pietre…
Fiică-mea, după cum era și de așteptat (că așa e și tac-su), s-a declarat total deranjată de prezența nisipului între degete și a scoicilor pe plajă, de a trebuit s-o șterg pe picioare odată la 3 minute și nu s-a deplasat fără șlapi nici un metru.
Apa mării e rece tare de la furtună așa că a petrecut câteva minute cu colacul în piscină. Bucuria mare au fost de fapt locurile de joacă – ăla interior, cam sărăcuț și cam spart pe finalul de sezon și cel descoperit la hotelul de lângă, care avea de toate, inclusiv supraveghetor.
Tot zic de copil pentru că ăsta micu Continue reading