Cin’ să fie? Cin’ să fie? Ca de obicei avem de ales între dracu, tac-su și amantă-sa și, tot ca de obicei, tare mă tem că șansele cele mai mari le au cei mai buruienoși dintre candidați.
Clic pe nume și apoi pe votează.
Ia să vedem cum stau procentele, cel puțin printre candidații care par în luptă acum. După vot dați un share la articol, să-și dea cu părerea toată lumea să vedem care-i papanașu cel mai pufos acum și cum evoluează lucrurile până când vine momentul să alegem pe bune.
Victor Ponta – exemplul perfect de individ mediocru care știe însă foarte bine să stea unde e pus și să nu iasă din ce i se zice, rețeta de ascensiune cu cel mai mult succes în politica românească. Odată ajuns sus își arată fără nicio jenă limitele și își poartă incompetența și totala lipsă de direcție ( caracteristică tuturor celor care sunt obișnuiți să execute ce li se spune) ca un păun penele.
Crin Antonescu – a apărut ca un lider tânăr, carismatic, departe de zoaiele corupției și traficului de influență în care se scăldau majoritatea celorlalte figuri politice proeminente. În scurt timp a devenit însă clar pentru toată lumea că asta se datorează în principal lipsei de ambiție și voință, nu neapărat unui caracter deosebit și că omul a fost pus în față doar ca imagine și nu e în stare și pare că nici nu vrea să depună efortul necesar unui lider adevărat. De asta cam toate declarațiile lui se termină cu nu am știut, nu mi s-a zis, n-am aflat și așa mai departe.
Elena Udrea – ce rezumat aș putea să-i fac eu doamnei? Un alt exemplu de carierism politic susținut cu abilități care nu au nicio legătură cu competențe reale în vreun domeniu. Sincer nu văd ce șanse ar avea în România actuală o femeie excepțională, Margaret Thatcher să spunem, darăminte ea…
Mircea Răzvan Ungureanu – poate omul perceput drept cel mai capabil intelectual și mai abil cerebral dintre toți și deși poate fi atacat prin alăturare, nu are cine știe ce bube evidente (comparabil cu alții bineînțeles sau poate nu a sosit momentul să iasă la iveală).
Nu are însă sprijinul unei formațiuni politice puternice, iar cum la români marea masă a celor care votează o fac din fidelitate politică (când un partid are câteva zeci de mii de membrii și ăia sunt familie/prieteni bun pentru alte sute și sute de mii) sau alergând după ceva pomeni electorale (uleiul și puiul sau niște promisiuni făcute sindicatelor) ca să ai șanse trebuie să nu ai handicapul ăsta.
Din păcate cei care l-ar putea vota pe Ungureanu și nu ar avea nevoie de un partid pentru asta nu mai merg de multă vreme la vot. Cred totuși că pe online, unde se mișcă destulă lume dezghețată și nici nu e nevoie de efort o să scoată scoruri mai bune decât în realitate.
Klaus Iohannis – teoretic ar avea același segment de votanți ca Ungureanu deci dacă ar candida amândoi și unul dintre ei ar trece în turul doi, ar putea conta fără probleme pe voturile celuilalt. Are avantajul emblematic de a fi perceput drept descendent al unei nații serioase, harnice și pusă pe treabă, este și cam singurul avantaj…
De fapt ca să fiu sincer, deși PSD-ul conduce detașat prin forța organizației, capital electoral și putere politică acum, eu nu-i văd câștigând alegerile cu Ponta. Cred că aproape oricine îi va fi contracandidat va aduna mai mult de jumătate din voturi, problema se va pune însă cât va putea PSD-ul să fure ținând cont de net superioara organizare în teritoriu.
Pe ei îi văd în stare să adune ceva voturi, poate vor apare alții sau poate vor pica din cursă dintre ei, rămâne de văzut. Până una alta voi pe cine v-ați pune ștampila?
Sondajul se închide marți 11 martie 2014.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
---|