True detective poate fi inclus fără nicio problemă în manualele oricărei școli de televiziune/film ca exemplu de serial realist. Absolut orice aspect, de la personaje și relațiile dintre ele până la acțiune, intrigă, rezolvări este extrem de credibil scris și la fel de bine jucat și regizat.
În stilul lui serialul nu are absolut nicio parte slabă, nicio greșeală. Începe lent și aparent superficial, așa cum e normal pentru genul ăsta (nu-ți aruncă nimeni cu cât de super formidabili sunt protagoniștii deși au farmecul lor din prima și nu ți se împinge un caz senzațional care va fi rezolvat extrem de ingenios încă din pilot) și se dezvoltă pe toate planurile, construind niște personaje complexe, credibile și o intrigă din ce în ce mai încurcată și tensionată.
Ritmul se rupe din când în când cu câte o doză de adrenalină și apoi revine la aceeași tensiune molcomă. Foarte bine făcut și foarte bine jucat, recomandat fanilor de serial polițist adevărat fără prea mulți robocopi, rambici, drezi si ploi de gloanțe și cafturi cu ninjaci.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
---|