Între timp la americani
…
M-am gândit că poate înţeleg greşit limbile astea non-dacice. Self-acceptance nu înseamnă “acceptarea de sine”? Adică tu – gras, urât, strâmb, chiomb, pleșuv, acromegal – să te accepţi aşa cum eşti. Pe graşi nu i-aş băga în aceeaşi categorie cu restul. Spre deosebire de un individ care se naşte cu trei urechi sau cu un penis minuscul, grasul ar avea ceva alternative; cum ar fi…să slăbească?
Presupunem însă că slăbitul este dincolo de capacităţile umane. Aşa s-a născut el, ăl mai al dracului perpetuum mobile, mănâncă 200g de orice şi se depun 300. Presupunem. De ce trebuie să te dezbraci într-o piaţă aglomerată şi să cerşeşti acceptarea celorlalţi? Problema nu era acceptarea de sine? Acceptarea de sine nu înseamnă să fii împăcat cu persoana ta, indiferent de părerile altora?
Experimentele astea prind, după cum se vede în film, în marea confuzie americană. Oamenii ăştia au talentul să găsească portiţe spre omniprezentul political correctness al absurdului. Populaţia americană suferă de obezitate? Nici o problemă. Facem în aşa fel încât obezitatea să devină ceva cool. Nu ai o problemă de greutate, ci eşti un erou care înfruntă viaţa acceptându-se.
Oare chiar funcţionează haiala asta generalizată?
Când ajunge doamna cu tăbliţa acasă, se uită în oglindă şi îşi vede corpul de morsă plin de inimioare, ce anume se schimbă? Cât timp are efect drogul? Toate corpurile sunt valoroase. Da, orice are o valoare. Asta nu înseamnă că toate corpurile sunt frumoase. Sau atractive. Al tău, cu sau fără inimioare, rămâne un corp mai puţin atractiv decât majoritatea.
Bărbaţii Pardon, am uitat că suntem în State. Persoanele interesate intim de tine vor fi în continuare interesate de mintea ta ascuţită şi de sufletul bogat. Nu de corp. Pentru că, deşi foarte valoros, corpul tău va fi la fel de gras şi neatrăgător.
Iar persoanele care nu sunt interesate intim de tine au o acută durere în cot de kilogramele tale. Atât timp cât nu ai propriul sistem de sateliţi, nu puţi şi nu cocoşezi Podul Golden Gate, eşti în regulă.
Dacă vrei să rămâi grasă, este DOAR problema ta. Degeaba încerci să o rezolvi cu inimioarele altora.
oricum o sa crape foarte curand, inimioarele desenate nu scad colesterolul:)))
Nu e valabila fraza asta si pentru poponari?
Acceptarea de sine nu înseamnă să fii împăcat cu persoana ta, indiferent de părerile altora?
Buna observatie, in egala masura insa este valabila si pentru atei, credinciosi, psd-sti, rapidisti etc…
Ciprian, mi s-ar fi parut la fel de nepotrivita si actiunea unui homosexual dezbracat, legat la ochi, rugandu-ne in piaţă să-i desenăm penisuri pe corp 🙂
Dani te faci ca nu inteleg ce zici sau?
De ce trbeuie sa fie acceptati de societate si sa ne schimbam mintea in privinta lor?
Parca tu ai scris un articol cu un bolovan urcat pana la jumatate si hai ca se mai poate, mai putin cu bolovanul pana sus.
Nu exista cauze mai bune pentru care poporul roman ar trebuii sa se opinteasca?
Ciprian, dacă ne referim la societatea noastră, este diferenta foarte mare intre cum sunt trataţi homosexualii şi cum sunt trataţi graşii. Nici nu există comparaţie din punctul ăsta de vedere.
Cum am scris:
“persoanele care nu sunt interesate intim de tine au o acută durere în cot de kilogramele tale. Atât timp cât nu ai propriul sistem de sateliţi, nu puţi şi nu cocoşezi Podul Golden Gate, eşti în regulă.”
În societatea noastră nu se poate spune acelaşi lucru despre homosexuali. Ei sunt în continuare fie marginalizaţi, fie stigmatizaţi. Deşi nu au vreo vină şi nici vreo socoteală de dat cuiva.
Nu te obligă nimeni să faci sex cu o grasă. La fel cum nu te obligă nimeni să te bagi la un threesome cu încă doi bărbaţi. În ambele cazuri este vorba doar de preferinţele fiecăruia şi de lăsat omul în treaba lui, dacă nu eşti interesat.
Şi da, din punctul ăsta de vedere societatea noastră mai are foarte mult de împins la bolovan. Încă nu ştim să ne acceptăm unii pe alţii şi să convieţuim indiferent de ce mâncăm, ce pupăm şi cu câte degete ne închinăm.
Si no sa mai avem nici o identitate cand fiecaruia nu ii va mai pasa de nimic. Adica nu mai iubesc dar sunt corect politic.
Cu ce inlocuiesc cea mai mare valoare cu ‘politetea’. Asta intr-adevar este minunata lume noua.
Cine te impiedica sa iubesti? Dragostea nu trebuie sa aiba un echivalent diametral opus. Iubesti ce ai iubit si inainte, dar urăşti mai puţin. Sau deloc. De ce crezi că lumea din jur are o infinitate de nuanţe? Dacă totul se rezuma la corect-greşit, bun-rău, dragoste-ură, lumea ar fi fost alb-negru, nu atât de nuanţată. Până la urmă, este o dovadă de iubire faţă de lumea din care faci parte: Să o accepţi aşa cum este.